NICOLETA CRĂETE - DE-ACEEA

 

de-aceea

după o sfărâmare
cu goarnă
mă trezesc goală
în pragul a ceva
străin

nimeni nu a venit
pe pământ
ca să cânte
în casa numelui
propriu

de-aceea las
merele otrăvite
în seama
altcuiva
iar eu cânt
și cânt
și dansez
vie


nebunilor și orbilor

cu ciomegele voastre roase
cerșiți
din sângele propriu
un ort lepădat
nu se-ntoarce
bătând încâlcit pe la uși
când fețele mari vă
sunt mici
și numele fără
iar trupul confuz
nu-l dezleagă
nici râvna nici
rodnica voastră
nevoie


separarea apelor

suferința ta e aer spre pas
deficit de prezență
năluci în balans

strânge în palme lacrimile
celuilalt
și spală-ți ochii

să fii viu în moartea primită
cum suflul înnuntirii
pe cruce

cum apele joase
de apele nalte separi
când pășești

 

 
cineva știe

vina nu despletește
pielea asta-nnegrită
ce se tânguie ca
o femeie nebună

părul tău putrezit
de frică
nicicum

cineva știe

și respiră
când tu nu știi
un alai de nunți
succesive

ce să alungi și
pe cine să-nvii
în noaptea născută
din sânge

și te duci din jos
în mai jos
tot în rana de piatră
ce plânge

cu deget deschis
deschizi tot


nimic la plural

să îți ții dușmanii
departe
e parcă ai dormi
tu unul
în mai multe paturi

cine să-ți spele părțile
de tine
când partea ta
tu n-o împarți
cu nimeni

și când din golul dezghețat
nu curge
decât un gol de găuri
plin cu lume

și cum să urci în sus
când jos coboară
că dintr-un pat în altul
te mănâncă scara

să-ți ții tu tăul tău
aproape
e parcă nu ai fi
nici n-ai avea
mireasă

și dormi în paturi multe
cu dușmanii
tu cel ce-ai fost
cu cei ce vin
tot unul



Mai multe poezii și profilul autoarei aici: Nicoleta Crăete

Citește aici: Femeia cu trupul de ceară, Auziților mei, Lumină pentru o străină

Copyright © 2023 Nicoleta Crăete
Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.