ILEANA VLĂDUȘEL
tălpile mele au urmele pașilor tăi
foșnesc prin suflet gânduri cu arome de depărtări
despletită iubirea își piaptănă visele și așteaptă
amurgul se contopește tandru cu ultima picătură de viață
degetele mele citesc emoții rămase
printre cicatrici ce niciodată n-au fost mai frumoase
număr clipele în timp ce se deșiră din ochi
lumina zilelor în care ne-am fost perechi
tu ai fost lecția fără de care n-aș fi știut
că doi este egalul lui absolut
amintirile mele cântă o simfonie abstractă
despre cât de frumoasă ești, despre cât de scurtă ești, viață...
despre cât de frumoasă ești, despre cât de scurtă ești, viață...
Aburii cafelei se amestecă cu perdeaua dantelată de rouă a dimineții
printre gene întredeschise albatroși albi își iau zborul spre cer
una din multele zile de vară și totuși
umbrele apelor se revarsă în sufletul meu
de parcă flăcări mari ard neîncetat
în vetrele verilor ce-au fost și-au rămas de neuitat.
Bătaia inimii mirosind a violet
se mișcă într-un dans nevăzut dar perfect
un înger îmi poartă pe umeri sufletul ca pe-o cruce
și totuși nu mă întreb unde mi-l duce
doar ascult șoaptele clipelor ce gonesc către veșnicie
e una dintre multele zile de vară mirosind a vânt uscat și a iasomie.
Fiecare vară cu biserica ei, aud apusul cântând dintr-o icoană
au înflorit amintirile în tâmpla mea albe flori
îmi lăcrimează diminețile în gânduri pline de culori
în mine liniștea stă pe prispă și citește despre alte veri
unele pe care încă nu le-am trăit
azi e una dintre multele zile de vară și totuși
deja s-a risipit...
Iarna
iarna a pus stăpânire pe grădina cu flori unde înmugurea fericirea mea
cu sârmă ghimpată mi-a îngrădit iarna inima
azi nu mai pot să culeg bujori, nici micsandre
să-i fac mamei cunună și salbe
timpul îmi adună lacrimile și mi le cântărește pe talerul vieții
unde e grădina în care îngrijea mama florile tinereții?
mi-a rămas suspinul agățat în glas
numai mama e dusă, ea n-a mai rămas
pe arcușul iernii note reci se adună
cad fulgii de nea și cântecul a înghețat pe strună
mamă, raiul meu cu vară-n privire,
mi s-a rupt aripa vieții de când nu mai ești lângă mine
s-au prăvălit primăverile în timp de atâta zăpadă
numai inima mea nu încetează să ardă
Neștiutele
neștiutele, necunoscutele,
nespusele
emoții, neliniști, dureri,
zâmbete, căderi, ridicări...
toate-au rămas îngropate
în nisipul timpului, arse,
măcinate, zdrobite
numai amintirea,
cântec fără cuvinte
ecou rătăcind pe la răscruci
bate uneori în fereastra timpului,
îl auzi?
vorbește despre tot ce a fost și va fi
repetitivă bătaie a inimii
oștiri mărșăluind prin câmpuri de fum
fantomatice umbre, cine le știe acum
chipul de iluzie ștearsă
tranșeele timpului, uită dar niciodată nu iartă
tot îngroapă, tot înghit, înfometate
orgolioasele, tăcutele, zgomotoasele
gânduri de zei scăpătați
îngeri căzuți pe pământ și rămași îngropați
în uitare...
neștiutele, neînsemnatele fitile arse în felinare...
O toamnă anume
Tot caut o toamnă anume
Toamna aceea cu tine
Toamna aceea cu frunzele moarte
Ce încă mă arde
Imagine clară cu verde-n chenar
Mai caut o toamnă să-i iau ce nu am
Aleea aceea în care un pas
Iubit mi-a rămas
Și-un cântec mai caut, ce-n mine
Vibrează ,- amintire,
Himeră ce-mi arde-privirea
Și-l cântă iubirea
Mușcă din mine o toamnă pierdută
Și inima strigă
Și caut cu pasul în frunze rămas
Iubirea ce-a ars
mi-e tulbure gândul și inima de strugure-n rod,
mă văd alergând prin grădina cu vise și urcând la bunica în pod
mi-e tulbure inima și gândul mi-e viță de vie,
mă văd colindând prin pădurile din copilărie
mi-s amintirile pline de chipuri apuse,
mi-s palmele pline de mângâieri ce-au fost puse
mă văd adunând cochilii de lumină
să aprind cimitirul din rai, să-l prefac în grădină
mi-e inima flacără aprinsă în piept,
mă văd căutând prin raiul cu îngeri un zâmbet perfect
un zâmbet mai cald decât jarul, mai mare ca marea,
mă văd căutând-o prin raiul cu îngeri pe mama...
căutând-o pe mama
Sau poate...
Cu palme de nisip adun iluzii,
În mine noaptea își caută refugii,
Un drum se închide,
Porți se năruiesc
Și totuși...
Nu renunț să te iubesc!
Trec zeci și sute de vagoane goale,
Niciunul nu oprește.
Pe peroane
Stau zilnic așteptând alți călători
Și totuși...
Eu aștept, poate cobori!
Sau poate urci
Sau poate n-ai urcat,
Poate te-ai răzgândit și n-ai plecat,
Poate aștepți sperând să-ți recompun
Dintr-o busolă veche
Un nou drum.
Sau poate pur și simplu ai plecat
Și-ai luat cu tine urmele din pas.
Nu-mi spui și eu nu știu,
Doar te aștept
În timp ce fluturi
Aripile-și pierd.
Și-n timp ce metereze se ridică
Din așteptări eterne,
În mine strigă
Chemarea unui nu însingurat.
Nu te zăresc!
Sau poate... m-ai uitat?
În taina unei duminici
Și merii au adormit în sfârșit între frunze,
duminica-n șoapte foșnește, atingeri
de îngeri se simt peste tâmple-obosite,
miroase a pâine-n felii nedospite,
o mamă își leagănă blând pruncul în brațe
și cerul zâmbește. Mariei îi place!
Se-adună-n poiana cu zvon de albine
bătrânii plecați pe cealaltă lume,
arhangheli răstoarnă lumina-n pahare,
beau apă sfințită bătrânele mame
și-n tâmple de sfinți stau spre-ascultare.
Tăcere, azi Domnul se roagă-n altare
de grâu și de pace, de milă, de drag
de tot ce e sfânt și aproape uitat!
Epigoni
Epigonilor ce peste fila albă mâzgălesc
Și-au asediat cu tocul, sfânt altar aprins de vers,
Bieți imitatori ai celor ce pe scut au apărat
Muza sfântă-a poeziei: câte lupte ați purtat?
Câți din voi urmând pe Apollo, casă, masă ați lăsat
Exilați de o idee, numai pentru c-ați visat?
Apărând cuvântul, schije, câte-n piept v-au sfârtecat
Rămânând în veșnicie, elizeelor soldați?
Calliope cea isteață, Euterpe ce cânta,
Clio cea cu cartea în mână sau Erato-au fost cumva
Muzele ce vă mânară epic gen a înălța
De v-ați erijat pe viață, corifei pe scena sa?
Epigoni-n a căror coruri și eu cânt din lira mea,
Nu-înjosiți dăltuitorii ce-n cuvinte au pus stea
Și nu prigoniți aezii, altfel Teba va cădea!
Glorioaselor cuvinte, nu le ștergeți aura!
Iar când imitând Poeții, pana voastră va reda
Câte un fragment ilustru, nu puneți peceți. Veți da
Persefonei biruri multe din infern vrând a scăpa.
Însă timpul nu vă iartă! Are judecata sa!
Neprețuitelor mele iluzii de Ileana Vlădușel
Neprețuitelor mele iluzii, urmelor mele de pași,
Pleoapelor pline de vise, le las acest ultim mesaj,
Clepsidra cu sânge e goală, mosorul de ață e gol,
Dau vieții și trupului mamă, acest cel din urmă obol.
Nimicul ce-am fost mă conjură să stau dar mi-e sufletul greu
Nisipul se-amestecă-n rană cu sâmburi de lacrimi și seu
De ceară ce-n țipete cheamă lumina, un ultim trofeu
Mi-intinde oglinda ce-n cioburi păstrează-n ea zâmbetul meu.
Mă tem că vin vremuri amare, și timpul amarnic se-închide,
Bătăi nu mai sunt în aorte, ferestre se frâng către vise,
Eu plec dar cetatea rămâne cu toate iluziile-n ea,
Un gând ce-a crezut în iubire, un suflet ce pleacă cu ea.
Și gongul se-aude cum cheamă, paharnicul cheamă - hai bea
Nectarul ce-ți pare azi dulce și ieri în amar te-îneca!
În tihnă sub pleoapele arse lumina se-închide și ea,
Iluziilor mele și-n vise, de ceară sărut voi lăsa!
Prezențe în antologii (poezie, proză scurtă, interviuri):
Poeți și prozatori români în Regal Eminescian (sub egida revistei Amprentele Sufletului, 2019)
Parfumul clipei (antologie aniversara 10, Editura Scriitorilor, 2020)
Femeia, un nou anotimp în literatura contemporană (interviuri, editura Rotipo, 2020)
Clepsidra cu sentimente (Tabăra prieteniei literare De Amiciția, volumul IV, ed. 2021)
Vis cu Nichita (Editura Apollon, 2020)
Antologia Universum (Editura Globart Universum, 2020)
Nuanțe de piper și ciocolată (Editura Siono, 2020)
Milenarium (Dicționarul Enciclopedic al scriitorilor români la începutul mileniului al III-lea, volumul II, ediția 2021)
Antologia Prieteniei (vol. V, Editura Studis, 2021
Metamorfoza Iubirii (Editura Amanda Edit Verlag, 2021)
Șotron pe zăpadă – Rânduri pentru iarnă (Editura Siono, 2021)
Legendele Lotrului (Editura Franco, Brezoi, 2022)
Spre toamnele lui Nicolae Velea ( Editura Betta, 2023)
Dăinuire prin cuvântul scris (editată sub egida L.S.R. Filiala Arad, 2023)
De ziua ta, femeie! (Editura Siono, 2024) ș.a.
Volume publicate:
Poezii (Editura Sfântul Ierarh Nicolae, Brăila, 2018)
Casa cu îngeri (poezii, Editura Sfântul Ierarh Nicolae, Brăila, 2019)
Vajnicul lăcustă (poezii pentru copii, Editura Sfântul Ierarh Nicolae, Brăila, 2019)
Emoții în cuvinte (poezii, Editura Stef, Iași, 2020)
Aventuri cu Io și Ma (povești pentru copii isteți, Editura Siono, București, 2021)
Fragmente de viață (proză scurtă, Editura Siono, București, 2022)
Uimitoarea pasăre a fericirii (povești pentru copii, Editura Siono, 2023; volum distins cu Premiul Cartea pentru Copii și Tineret și cu Premiul de excelență, acordate de L.S.R. Filiala Arad)
Dans printre stele (Editura Siono, 2023; volum distins cu premiul Cartea Anului 2023 – secțiunea roman, acordat de L S R Filiala Arad)
Amintiri cu Dumnezeu (poezie religioasă, Editura Siono, București, 2024)
Poezii pentru copii și mai mari și mai micuți (poezii, Editura Siono, București, 2024)
Neuitatele cuvinte (poezii, Editura Siono, București, 2024)
Pagini Facebook: Ileana Vlădușel și Ileana Vlădușel – Emoții în cuvinte
Copyright © 2024 Ileana Vlădușel
Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.
Postări
Leave a Comment