DALIA-MARIA RĂDAC

 

***

Fluturașul surd
cu dinții de lapte șoptește că
timpul e prea personal
ca să fie adevărat, suntem
abandonați plăcerii
de a exista

În spatele ferestrelor cu vocea moartă
pe buze îmi spui:
fiecare om. un chin


***

Tac, și-mi comunică cu euforie
experiența travaliului
copilul
plecat de lângă fluturi, soare și vată pe
băț
înghite propriu-i cap,
crește Mic.
Jumătatea pierdută din burtă cu ochii
scunzi
masează gândul care-l consumă,
se ține strâns de vorbă cu o primăvară
împodobită de Hristos și măr.

 
***

O umbrelă de zgomote
din sirenele ambulanțelor
claxoanele taximetriștilor care se cred în Fast and Furious
zgomotul pașilor pe trotuar –
umbre grăbite să ajungă acasă de la același job plictisitor
având un puternic sentiment de déjà-vu
Tabloul citadin în care cerșetorii ambulanți
și-au terminat programul de zi,
îndreptându-se spre magazinul din colț
să cumpere petul de bere și țigări la bucată
bețivii își părăsesc apartamentele lăsând în spate
nevestele disperate care mai plâng încă o noapte
Învăluie ca o mantie respirația poluată a speciei noastre
expectoare de flegmă.

 

Note despre mine însămi:

Dalia-Maria Rădac (22 ianuarie 2002, Alba Iulia): Sunt masterandă la Facultatea de Litere din Sibiu. De scurt timp sunt debutantă în învățământ, predau limba engleză, iar în viitor îmi doresc să predau limba și literatura română. Am publicat în două antologii și în alte câteva reviste literare, precum Axis Libri, Echinox, Planeta Babel, ș.a. Am participat la diverse festivale de poezie și la tabere de creație, precum Z9 camp și Tabăra de Creație Literară “Petre Stoica”.

Pagina Facebook:  Dalia-Maria Rădac


Copyright © 2024 Dalia-Maria Rădac
Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.
 

---