DANIELA VIZIREANU - SUNT CUMINȚENIA PĂMÂNTULUI

 


cumințenia pământului

sunt cumințenia pământului
când mă gândesc la tata.
o fată deșteaptă și devreme acasă.
am un zâmbet monocrom
între spectatorii de la circ.
poziția ghiocelului îmi oferă putere.

nu sunt interesată de reclamele
care-mi promit dinții albi.
nu mă pricep să pup în fund
pe nimeni care îmi promite
publicarea, bănuții
și vizitele în străinătate.
pot să îmi dau cu părerea
sunt un atom
monocrom prins între
ghearele porumbelului LuLu.

cineva o să mă întrebe la un
moment dat care e povestea mea.
habar n-am ce să spun.
eu una m-am aburit de la atâtea povești fericite.
am devenit un geam dintr-un
studio de videochat care vrea să
cadă în gol. În groapa din
asfalt care păstrează ADN-ul multor accidente rutiere.


o zi ca oricare alta 

mă păstrez ca o etichetă de la tricouri
sub controlul social în care o femeie binevoitoare
mă sună. cineva a încercat să vă spargă contul bancar
i-am spus că
nu voi avea bani mulți în viitorul apropiat
ea a închis resemnată la revedere și dumneavoastră o zi bună

de multe ori aș vrea să dau
cu aspiratorul în capul nătâng
pe care îl port de douăzeci de ani și să
scutur săculețul de praf fericită că
yey, am scăpat
nu mi-e clar
nu vreau să mă gândesc la copilul care mângâie câinele gata să-l muște
nimeni nu o să intervină deși oamenii au bunăvoința
să curețe picăturile de sânge
de pe asfalt. poate că
nu am pus pe cântar suficientă carne
ca să demonstrez lumii ceva
nu voi fi niciodată un personaj caracterizat de sistemul educațional românesc
nu-mi va stabili nimeni semnificația titlului și tema
asta mă bucură mult
nu dau niciodată tot ce-i mai bun
pe artera principală bicicliștiiî și fac
încălzirea pentru o cauză nobilă
viața arată mai frumos când deschid facebookul
familii fericite, copii la disneyland, aniversări virtuale

cunosc experiența de a plânge
cu fața către rotule. când mama ta nu se mai întoarce de la pâine,
te pui în genunchi și îl rogi pe dumnezeu
să-ți ierte păcatele.
promiți că nu o să mai superi pe nimeni.

un studiu pe bune spune că rețeaua
care se ocupă de amintirile noastre
se numește default state network.
și rețeaua asta default e cam tot ce
e uman în noi.
nu-mi mai fac griji.
totul va fi stocat aici.


solidaritatea 

după ce mă spăl pe corp
mă pun în pat și mă uit
la lucruri într-un fel
de solidaritate a victimelor.

mă gândesc la relevanța olfactivă
a momentului.
lovitura de fluture în masă,
studiile despre elasticitatea
vaginului mă dau
de gol.
mă uit la această mână
contrafăcută. azi
îmi arată semnul păcii,
mâine ok.
mă rog foarte rar cu voce
tare ca să nu deranjez apa din pahar.
azi mă simt disciplinată
o mașină de tocat carnea de porc.
aproape rotativă.
sunt un soare plin de coloranți
turtit între două
felii de pâine. de luni până vineri
femeia de serviciu dă cu mopul
pe scară. seamănă cu mama.
o furnicuță tristă.

nu vorbesc niciodată despre asta.

hainele mi-ar reproșa
că m-am îngrășat,
plesnesc ca un pește scos din mediul lui.
sunt atât de fericită câteodată
încât simt că ceva mă
strânge sub piele. sper
că această celulă curajoasă o să
plesnească și o să le corupă și pe celelalte.
să le promită sănătatea emoțională prin codul morse.
terminațiilor nervoase
și de acolo afară de tot
pe pernă, pe teniși, pe clanța ușii.


jackpot 

citesc despre anxietatea și manifestările ei
despre habitatul balenelor.
apa din pahar face liniște. apa
din wc face liniște
apa din chiuvetă la fel
azi o să ies afară
o să vorbesc mai mult cu ai mei
o să zâmbesc și o să ignor pulsul cearcănelor
pe care le-am făcut seara trecută
când nu pot dormi
capul meu e o stradă din vaslui
în care se petrec evenimente șocante
fără semafoare de siguranță
nu știu când să mă opresc și când
să continui să mă uit înainte
certuri inexplicabile, idile conjugale neînsemnate
tehnici de convețuire cu melcii
unde preotul nu sfințește locul cu agheasmă
nu se pune la murat varza
câinii nu se împerechează cu cățelele din preajmă
poliția locală promite că va cerceta

pe fruntea mea scrie mare de tot
JACKPOT ca să mă vadăș oferii de tiruri
care zguduie tabla de pe casă când trec pe stradă
ce plăcere sadică să claxonezi fetele, nemernicule
sunt un cetățean model într-o cetate inexistentă
plauzibilă
am câștigat cele cinci minute de faimă
am închis poarta și am închiss trada.
accesul interzis.


stockholm 

când te afli într-o țară străină nu-ți mai pasă
vrei să fii liber, să fumezi, să bei cât te ține stomacul
să râzi cât pentru toată viața
încerc mă bucur cum o fac vânzătorii arabi
când cumperi mai mulți magneți de frigider
thank you, Miss, thank you
orașul era decorat de crăciun, la mese oamenii făceau schimb de salivă
ciocneau pentru promovările profesionale, sănătatea organelor, sănătatea copiilor
un câine își ducea acasă bătrânul
care pipăia cu bastonul drumul ca un john walton în goana după aur
în slow motion
cineva îmi arăta limba în băltoacele din centru
nu știu dacă ăsta e umor suedez sau cele cinci minute dinaintea crizei
durere de cap dimineață, gustul amar pe cerul gurii
dar nu aștept niciodată dimineața
dimineața înseamnă singurătate
deghizată în citate motivaționale postate de mama pe facebook: fii fericită cineva acolo sus te iubește
ăsta e autosabotaj 160 horse power
un show de stand-up comedy
într-un frig de -10 grade în care viața face mișto sistematic de mine.


Mai multe poezii și profilul autoarei aici: Daniela Vizireanu
Citește și: Daniela Vizireanu - pauze
Prezențe în România literară: Daniela Vizireanu
Pagina Facebook: Daniela Vizireanu

Copyright © 2020 Daniela Vizireanu
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.
Un produs Blogger.