DANIELA VIZIREANU - POEZII SAU GÂNDURI SINE-QUA-NON

seară

Eu intru în toate camerele lumii: albe, galbene, albastre. ramele

agățate în două cuie tremură când plânge fetița mamei. timpul

s-a împiedicat în urma mea și nu-l mai văd, se vaită ca un miel

născut prematur

daniela, daniela

așa strigă printr-o gaură de șoareci, ce n-aș da să mă culc și să nu-l mai

aud.

e aproape seară și caut să adorm în peștera de var lavabil în care

se zbate o ultimă geană a lui dumnezeu.

gând extrauterin

după ce mi-au tăiat cordonul ombilical, mamă, pe douăzeci și cinci iulie 1999,

m-au lăsat pe un cearșaf alb, ars de lumini, lumini în care își

înecau ochii oameni albi, cu rame de ochelari subțiri, vicleni,

bărbieriți superficial și foarte foarte înalți.

ca o spumă adusă de mare la țărm stăteam așezată, culcată pe alb

filmele mute mă făceau să plâng

era azvârlirea mea în lume și nu știam că

laptele tău e la fel de alb și am să-l beau,

mamă.

Beatitudine

Întinde o ultimă vorbă până la mine

arunc-o ca pe un colț de pâine la câinele din grădină

sau ca un pește sugrumat în acul undiței

bea tată de te satură avem destul vin stătut în butoi

pe cerul gurii tale locuiesc de câțiva ani toate culorile lumii

murdărește-ți dinții stricați încă o dată, o să te șterg eu la gură pe urmă

cere o învoire acolo la tine, ia-l și pe nichita dacă se poate în buzunarele

tale cusute de mama. zi-i că-l roagă poeții să bea și cu ei o dată

cucuvelele chicotesc prin salcâmi

te-or durea toate oasele tată, bea de te satură

proaste mai sînt curelele pe care le cumpărai din piață

aveți pantofar acolo sau cine te încalță

la voi pâinea-i tot albă?

nu ți-ai luat luat ochelarii cu tine, nu știu

cum îl mai citești pe amicul tău eminescu

eu îți mai citesc din când în când pe la pat dar

nu sînt sigură ca mă mai asculți

oi fi obosit odată cu calul tău, tată

am avut o recoltă bogată

via de la marginea satului neprășită și lovită de bruma lui martie

a rodit pentru tine

mai ți-e frică de ziua de mâine?

că dacă cade cerul peste noi sau ne înghite pământul  sau ne strivesc

păcatele în somn.

tu n-ai ziua de mâine și nici pe cea de ieri

mereu azi ca nichita

iatădeşertăciuneadeşertăciunilor, toatesuntdeşertăciune

așa că bea tată de te satură să nu te mai îneci a doua oară

și să mori.

unui milion de voci ruginite

tu ești cu mintea-n zece părți și toate blocate în sălile facultății,

îți ascunzi sub paltonul roșu numele și glumele, ai toamna pe piele

ești o pictoriță de gânduri intrauterine,

cenușăreasă provincială,

omul de secol xxi înfață la mega

cânți la vioara din piața universității

doar atunci când dumnezeu crapă puțin

pânza de cer și lasă să curgă o dâră de soare.

ții o pasăre albastră în buzunarul stâng,

of, of, ai pierdut-o de câteva ori până acum

de obicei voi două vă jucați leapșa la marginea timpului

așa ești tu, tăcută ca o clapă veche de pian,

aici la noi, muzicienii și-au tăiat degetele să nu cânte simfonia a 9-a sau arta

vizireanu.

Daniela Vizireanu (n. 25 iulie 1999, Brăila): A absolvit Liceul Pedagogic „D. P. Perpessicius” din Brăila. În prezent este studentă a Facultății de Litere din cadrul Universității din București. Daniela Vizireanu a debutat literar cu poezie în revista Antares (în numărul dedicat Centenarului, martie 2018). A publicat de asemenea poemul Beatitudine, la secțiunea Poemul săptămânii, în revista România literară (nr. 41-42, septembrie 2019). Este câștigătoarea concursului de poezie Tramvaiul Poeziei, din cadrul organizației Arta nu mușcă (București, 2019). Versurile sale au fost incluse în antologia de poezie Tramvaiul Poeziei (Editura Paralela 45, București, 2019).

Daniela Vizireanu este o voce lirică aparte. Are 19 ani – s-a născut la 25 iulie 1999 în Brăila – și scrie poezie. Ceea ce nu mai face generația ei. Cred că poeta are viitor pentru că poezia română are viitor. Și mai cred că prin Daniela Vizireanu literatura noastră din această parte de țară a câștigat un nume și o voce despre care cu siguranță vom mai auzi. (Constantin Gherghinoiu, în revista Antares, 2018)

Mai multe poezii aici: Daniela Vizireanu - Sunt cumințenia pământului

Citește și: Daniela Vizireanu - pauze

Prezențe în România literară: Daniela Vizireanu

Pagina Facebook: Daniela Vizireanu

Copyright © 2019 Daniela Vizireanu

Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.