CARMEN TIDERLE - FABRICA DE LIPICI

 

Carmen Tiderle – Fabrica de lipici (editura Humanitas, colecția Humanitas Junior, 2020): Carmen Tiderle (autoarea) și Vali Petridean (ilustratorul) unor savuroase cărți cu poezii pentru cel mici, s-au întors! “Fabrica de lipici e o carte superamuzantă care oferă răspunsuri trăsnite la întrebările care nu ne dau pace: De ce zice ursul „mor“, și nu „trăiesc“? Cum fabrici lipici fără să te lipești? Dacă zmeii-copii mănâncă prințese expirate, li se face rău? Ștefan cel Mare era mare și când era mic? Extratereștrii dau teste? Ce sfaturi primesc dracii de la părinții lor? Pietrele își amintesc de Epoca de Piatră? Oare o să mă mai pot dezlipi de cartea asta vreodată? Aflați dezlegările acestor mistere din noua ispravă în versuri și desene colorate a lui Carmen Tiderle și Vali Petridean!” (humanitasjunior.ro)

Ștefan cel Mare și Turkey 

Lui Ștefan cel Mare, când era mic,
Nu-i era frică de aproape nimic.
Nici de-ntuneric, nici de balauri,
Nici de zâmbri, adică un fel de tauri,
Nici chiar de monstrul de sub iatac
(Pe care-l doborâse c-un bobârnac).
Era totuși ceva care-i dădea de furcă,
Chiar acolo în ogradă,
N-o să vă vină să credeți: o curcă!
Foarte ostilă și pusă pe sfadă.
Ștefan nu mai ieșea nici să se joace
De teamă ca Turkey să nu-l atace
(Căci Turkey era numele curcii,
Și, nu, n-avea legătură cu turcii.)
Și, fiindu-i copilului atât de teamă,
S-a dus la mama lui și i-a zis: “Mamă!”
Dar ea nici n-a vrut să audă
(Fiindcă era dură, nu fiindcă era crudă)
“Nu mă privește!”, a zis ea, “Te descurci!
Or fi ele multe, dar sunt niște curci!”
Și-atunci, Ștefan, deși era de-o șchioapă,
Și-a luat inima-n dinți și-a-ncălecat pe-o iapa,
Și, cu un paloș, care-i un fel de spadă,
A dat năvală în ogradă
Și-a căsăpit în câteva secunde,
Cu sabia lui încovoiată,
O mie de curci furibunde!
O mie de curci! O armată!

A fost prima victorie a lui Ștefan cel Mare
Pe vremea când era doar Ștefan,
Pe vremea când încă nu mergea în picioare
Fiindcă abia de-mplinise un an.

Cnocdaun

Știu că e greu de crezut,
Dar masa i-a dat un șut
Unui scaun.
Și l-a cam făcut cnocdaun.
Aragazu-a observat
Doar c-un ochi, e-adevărat,
Însă nu a zis nici fâs.
Oglinda s-a spart de râs.
Numai clanța de la ușă
(Care-i și ea certăreață)
A făcut-o bătăușă.
Masa s-a-nroșit la față
Și a zis: “Promit solemn
Să nu mai lovesc pe nimeni,
Nici măcar un fund de lemn!”

Giuseppe 

A fost odată, garantez c-a fost,
Căci mai e și acum, sub formă de compost,
Un băiat. Cel mai ciudat din lume!
Făcut în întregime din fructe și legume.
Nu știu de ce, dar îl chema Giuseppe.
Avea urechi de varză și ochi din două cepe.
Avea și păr din broccoli și conopidă
În care colcăiau gândaci de Colorado
Și îi crescuse și-o aluniță, din stafidă,
Pe nasul lui de avocado,
Nas din care (și-aici îmi cer scuze)
Îi curgeau uneori guacamole
Care se prelingeau de pe buze
Pe dinții din boabe de fasole.
Iar corpul lui, din pepene,
Complet diferit de al altor băieți,
Se termina cu niște membre țepene
Din dovlecei și castraveți.

Și toți credeau că pe Giuseppe, băiatul-ghiveci,
Nu-l va iubi nimeni în veci.
Dar într-o bună zi, în zori,
I-a căzut cu tronc unei fete din flori.

Volumul poate fi comandat aici: Carmen Tiderle – Fabrica de lipici
Citește aici poezii din volumele: Trecere pentru pitoni și Cornute cosmonaute și alte 116 nonsensuri

Mai multe poezii și profilul autoarei aici: Carmen Tiderle

 

Copyright © 2020 Carmen Tiderle
Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.