"" RAMONA M COVRIG (MARIA CERNEGURA) - POEME - PARNAS XXI

RAMONA M COVRIG (MARIA CERNEGURA) - POEME

Poeme














Pasăre zidită

Când am ajuns în Sotogrande m-am liniștit
noaptea am adormit în barca invadată de alge
în Santorini inima s-a colorat în albastru
iar la Verona s-a îndrăgostit de fiecare piatră sculptată de timp
în Tunelul Gotthard inima mi se făcuse cât un bob de rouă
timp de 16,3 km prin venele pământului a fost în lacrimi
nu-i place întunericul, mi-am zis
am dus-o la Paris unde a stat închisă 3 zile în curtea catedralei Sacre Coeur
privind păsările zidite în piatră
în Cartierul Latin s-a înveselit pentru întâia oară
în fiecare zi a vizitat cămăruțele strâmte din librăria Shakespeare
mai târziu s-a cățărat ca o liană pe peretele de la apus
îndrăgostiț
̦ii se sărutau la etajul unu al casei lui Rodin
prin cău
șul palmelor strânse în îmbrățare
a contemplat ore în ș
̦ir capul ei înclinat spre stânga
ș
̦i faț̦a lui transfigura de intensitatea iubirii
în Golful Sol del Mallorca inima s-a lăsat prădată
de pirații ce-și ascundeau comorile în peș
teri
în Chapin mi-am văzut inima în ochii unei căprioare murind
când inima mea a ajuns la Fontana di Trevi pe la orele trei dupa
̆ amiază
soarele era îndrăgostit
am stat împreună la rând
să ne spunem dorinț
a
El îmi tot șoptea ceva despre lună
inima mea voia acasă sub nuc.


Rugă

pasăre
spune-i vântului
să-i spună frunzei
să-i spună crengii
să-i spună nucului
să-i spună rădăcinii
să-i spună pământului
să nu se surpe

pasăre
spune-i nisipului
să-i spună malului
să-i spună valului
să-i spună mării
să-i spună nemărginitului
să nu se reverse

pasăre
spune-i lacrimii
să spună ochilor
să spună dorului
să-i spună inimii
să-i spună lunii
să-i spună iubirii
să nu se întunece.

Volum de poezii

Camera cu îngeri

Ninge pe Sevastopol
în camera mea cu vedere spre Calea Victoriei
mă vizitează în fiecare zi
o echipă de îngeri camuflaț
̦i
pe sub halatele albe
își poartă aripile strânse
în urma lor rămân pene pe jos
vin infirmierele
fac curățenie cu îndemânarea acelora
ce își greblează grădina de frunze
pe sub halatele lor verzi
aripile sunt ș
̦i mai vizibile
din când în când aflu vești bune de la medici
fet
țele lor mă părăsesc tot mai luminate
de parcă ar participa la nașterea mea.


Insomnie

Zgomot
geamurile se sparg în bucății
ușile se izbesc de pereți
pereții sunt ca scoarța copacilor
Pașii vecinilor rup parchete 
zgomotele frig
aerul țipă
îmi duc mâna la inimă
tac
ascult ascult ascult
s
̧i deodată grădina copilăriei
vine să mă apere cu miresmele ei 
cu liniștea ei
cu foșnetul frunzelor nucului meu 
tac
ascult
zgomotul se preface
în liniștea mea de acasă.


Se făcea că...

într-o seară Dumnezeu m-a vizitat
ne-am întâlnit în câteva rânduri
până să ne luăm în seamă
mai întâi ne-am salutat din priviri din cerdacul casei, 
sprijineam un stâlp, 
El plivea muș̦cate
mai târziu
în fața icoanei de pe peretele de la răsărit 
am îngenunchiat împreună
amin a spus la sfârșit
ș
i-am înț̦eles că suntem frați
când ne-am întâlnit ultima oară 
a fost printre brazi culegeam conuri
iar El suna zgomotos dintr-o sonerie de argint
- să nu-i stau în cărare! striga
era vesel
semăna cu un tânăr
pe care l-am întâlnit cu mulți ani în urmă
ș̦i atunci am știut
îl cunoș
̦team
îl recunoș
̦team
din vremea în care eram prunc
ș
̦i-mi arăta în vis șorțuri pline cu mere de aur.


(versuri din volumul Maria Cernegura - Poeme, Editura Semne, 2019)


Mai multe poezii și profilul autoarei: Ramona M Covrig (Maria Cernegura)
Citește aici poezii din volumele: 
Pasăre în devenire, De-a v-ați ascunselea cu singurătatea, Iubire necheltuită

Copyright © 2020 Ramona M Covrig (pseudonim Maria Cernegura)
Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Un produs Blogger.