CĂTĂLINA DINCĂ
O societate seacă
De valori strivite în temniță,
Suflete ce nu pot să treacă
Dincolo de-o sită mediocră uitată într-o
paporniță.
Educația precară a lumii nu poate
recunoaște
Vlăstarii ce pot crește și creea.
O lume nouă și firească ce va renaște
Și lasă în urmă tăvălugul lumii
grandomane.
Elita
Elita conduce,
Masa se supune
Elita e feroce,
Societate în diviziune.
Una e clasa dominantă
Cu privilegii ascunse,
Iar alta dominată
Pierdută de secole apuse.
Elita nu apune,
Ea se transmite
Ca un drept de succesiune,
Căci guvernarea-i permite.
Puternică și unită
Prin interese comune,
Realitate menită
Să ofere o selecție anume.
Inimă
prăfuită
Lumea ocupată, de ieri, de azi,
Cu depresia, nu vede omul,
Înghețat, rănit sau înfometat.
Indiferența cronică și clipele amare
Fac din biata inimă o piatră prăfuită de
neant.
Groaznica nefericire cauzată de noi:
Indiferența și confortul unei colibe din
turtă dulce.
Iubirea, sacrificiul, sunt tabu ori
mituri,
Dragostea, talcioc de vicii,
Valori pierdute prin bazar,
Universități sufocate de inadaptați,
Diplome ca un fluture prin aule zburând,
Și viermele la plug trăgând
Copyright © 2020 Cătălina Dincă
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai
cu acordul autorului.
Leave a Comment