IASMINA PANC

Himere

O ploaie acidă se instalează peste oraș,

iar în urma pașilor mei se dezlănțuie haosul.

Am sufletul ciuruit de gloanțe

Și seva eternității se scurge încet

în noroiul care-mi ajunge până la glezne.

Picăturile îmi sculptează fața

ca pe o bucată de marmură de Carrara

Ochii îmi sunt foarte tulburi.

Arde.

Fiecare pas, gând, amintire.

Nu caut adăpost ci înălțare

fără de aripi.

Abisal

Trec de la extaz la agonie cu viteza luminii

și în același timp fac excursii abisale.

Sunt chipul suferinței angelizat,

Într-o continuă antiteză

asemenea unui viking în încercarea lui disperată de a triumfa.

Mă înec în propriile gânduri ca un astmatic lângă Vezuviu

în așteptarea unui răsărit netoxic după o ploaie de meteoriți plini de cianură.

Gafez constant.

Cerneala tatuată în piele mi-a transformat sângele în cel mai letal venin,

pe care nu știu să-l folosesc pentru a mă apăra, ci doar mă scufund în el

ca într-o continuă autoflagelare.

Vraiște

Zorii se întrezăresc

și mă găsesc afundată în singurătate acoperită doar de

veșnica mea dantelă neagră.

Nu-mi simt picioarele, capul îmi zace amorțit

pe masa de mahon.

Sunt înconjurată de un fum înecăcios și sticle goale.

Imagini vagi se derulează succint, dar nu le pot lega.

Soarele îmi arde ochii și simțurile.

Petele de vin sunt mai proeminente ca niciodată

și buclele îmi stau răvășite.

Caut cu disperare o scăpare din abisul dependențelor

dar mă găsesc tot mai afundată în ele.

Sunt într-un cerc vicios

iar amintirile lovesc precum un Molotov

Narcomana

Draperiile de catifea opresc orice încercare a luminii.

Sunt prinsă într-un somn artificial plin de realism,

trecutul e un prezent pe care vreau să-l simt aproape.

Încerc a mă agăța de el, eșuez fatal.

Tind să cred că există o șansă, dar nu e.

Mă trezesc acoperită de picături mici de transpirație

Sunt într-o stare accentuată de sevraj, nu mă recunosc.

Nu vreau să mă rup de realitate iar.

Vreau liniște și un pahar din acel vin roșu sec

pe care-l beam în doi la asfințit.

Și eu mă scufund iar în dependențe.

Note despre mine însămi:

Iasmina Panc (Alexandra-Iasmina Panc, n. 23 martie 1997, Timișoara): Sunt din Timișoara și am 22 de ani. Sunt proaspăt absolventă a Facultății de Litere, secția Engleză-Italiană. Sunt membră a Cenaclului „Pavel Dan” din toamna anului trecut. Am apărut în revista Boema (secțiunea debut, numărul din noiembrie 1019) și pe site-ul eCreator. Îmi place foarte mult arta, în special perioada Renascentistă și Modernismul. Îmi place mult Charles Bukowski, dar am o atracție majoră pentru Dante Alighieri.

Pagina Facebook: Alexandra Panc

Citește mai multe poezii aici: Iasmina Panc - Am renunțat la Rai

Citește și: Iasmina Panc - Gânduri

Copyright © 2020 Iasmina Panc (Alexandra-Iasmina Panc):

Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.