TINCUȚA HORONCEANU BERNEVIC - POEZIA PERFECTĂ
Ceasurile nopții stau pe trotuar
ca niște felinare prăbușite după furtună
din taxi mi-am umflat plămânii cu aer
politicos
cât să mă țină măcar o zi și-o noapte
recepționera are codițe afro și cuvinte
mici pe care le ține în gură
ca pe guma de mestecat
de ce nu tragi perdeaua
ca să vezi cum Beatleșii cântă pe
străzi prevestind furtuna
Mireille privește prin fereastra mică
și-mi spune că putem păși pe apele fluviului
Mersey
în noaptea cu lună plină
că trupurile noastre eterice
nu ne mai sunt de nici un folos atunci
Mireille e din Scoția așa-mi spune la
cafea
eu știu că e o franțuzoaică din
Montmartre
dar mă prefac că o cred
are un accent greu de ghicit în spatele cuvintelor
nespuse
eu sunt din România
dintr-un orășel mic în care avem case
mici și străzi mici
și facem lucruri mici
în fiecare zi mai mică decât toate
celelalte
Mireille râde
bien sûr ma
chérie
știam eu că râul Mersey nu poate fi
profanat de picioarele noastre
că nu suntem Iisus și nici măcar Budha
nici Beatleșii nu au călcat peste
ape
și ei au oferit o dată fish and chips
călătorilor din Liverpool!
Tata cară pâine într-un rucsac
sunt pâini mari rotunde
cu miros de rai și de dumnezeire
le așază cu rost pe masa curată
apoi își șterge fruntea de sudoare
mama apucă pâinile cu mâini ușoare
și scobește în ele cămări de dormit
într-una pune paturi și lăicere cu flori
într-alta licăr de vorbă domoală
într-o pâine ne culcă
într-alta ne trimite la joacă
într-una ne învață să meșteșugim lumi
noi
într-alta să priveghem stelele de la
streașina casei
pe masa curată stau pâinile mari rotunde
cărate de tata în rucsacul tocit
care ne adăpostesc bucuriile mărunte
una singură rămâne neatinsă
și pe când credeam că mama a greșit la
numărătoare
ne cheamă în ultima pâine să ne rugăm
pășim după ea în miezul de rugăciune
în vârful picioarelor
Dumnezeu e acolo și ne priveghează ruga
mama și tata stau în genunchi în fața
altarului
și se roagă pentru noi
să avem mereu pregătită pe masă
ultima pâine
Poezia
perfectă
Prin grădina asta mare ani la rând m-am
plimbat cu Bacovia
alături de el voiam să scriu poezia
perfectă
noi nici măcar nu ne vorbeam
ascultam doar frunzele cum cad dinspre
viață
și schițam un surâs chinuit
de câte ori poetul părea că mi-ar spune
rețeta
m-am mai plimbat pe aleile grădinii și cu Radu Cârneci,
și cu Ion Mureșan,
mai nou cu Nichita Danilov,
și nici cu ei nu vorbeam
ascultam doar frunzele cum cad înspre
moarte
și ne potriveam pașii
viață-moarte, viață-viață
ca un început de roman în care eroina
făcea mulți copii
apoi i-am uitat pe toți cei cu care m-am
plimbat
prin grădina Casei Bacovia
și în mine s-a făcut pace
doar atunci mama Sonya mi-a șoptit:
Poezia perfectă nu conține gluten!
Mai multe poezii și profilul autoarei
aici: Tincuța Horonceanu Bernevic
Este autoarea blogului: Petrecere în lumea celor mici
Citește amai multe poezii aici: Când totul era verde și Tincuța Horonceanu Bernevic - Poeme
Copyright © 2019 Tincuța Horonceanu
Bernevic
Utilizarea integrală sau parțială a
articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.
Postări
Leave a Comment