LUCIAN-VICTOR BOTA - POEȚI ÎNGHEȚAȚI

***

poeți înghețați

în casele

unde doar frigul

pătrunde

printre crăpăturile

vieții

poeți care

își vând cărțile la colț

de stradă

ca să le dospească

și lor pâinea

din pământ

poeți care mor

și nimeni nu-și

mai aduce aminte de ei

și cărți roase de timp

și biblioteci

în suflet

prăfuite

***

respir atâta ceață

încât am început să

tușesc toate anotimpurile

pare o zi de toamnă

cu magnolii înflorite

într-un aprilie

verde

***

Deschide-mi ușa

sufletului

și ai să vezi că am

toate cuiele întregi

ș neruginite,

dar sângerânde

***

plouă

în această dimineață

cu tăceri ,

prin urechile acului

nu mai trece nicio cămilă

***

crini de zăpadă

flori de gheață

în părul tău

***

Timpul va arăta

câte umbre vor rămâne

în urma lui

și-atunci veți vedea

că cei mai lucizi au fost

orbii care au pipăit

cerul

au pipăit lumina

cu mâinile goale

pentru a vedea

ceilalți orbi

cum fug de ea

***

sub o umbră pământie

poetul zace în

tăcerea unui pescăruș,

zbor frânt

în rugina timpului

Mai multe versuri și profilul autorului aici: Bota Lucian-Victor

Citește aici poezii din volumul: Pe arcuri electrice

Copyright © 2017 Bota Lucian-Victor

Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.