ILEANA POP-NEMEȘ - SUB CERUL MEU

Ileana Pop-Nemeș - Sub cerul meu  (editura Grinta): Ileana Pop-Nemeș face proba unui ritual asumat de recompense ale lirismului. Universul din realitatea imediată caută a se întrupa în emoții lirice convingătoare. Este proprietara unui domeniu poetic cutreierat cu privirea, sublimat și predat poeziei ca o altă înfățișare a personajului liric. Cu antene delicate autoarea recuperează amintirile din spațiul natal într-o vibrație inspirată. Nu muzicalitatea afișată este proprie poetei, ci o unduire interioară uneori răsfățată. Autoarea are harul unui cântec liric simplu și direct cu irizări ale misterului. Are ş̦i darul evocării emoționante, cu rol ritualic și cu trimiteri simbolice. Volumul de față propune mai multe registre lirice. Intim, cum am spus, spre maniera poemului scurt care primește întruparea stării esențiale dintre viață și iubire. (…) Ileana Pop-Nemeș s-a dăruit unei ceremonii lirice care o fac vizibilă în lumea poeziei din Nord. Sub cerul poetei se întrupează caligrafia unui suflet care tresare la sinceritatea mărturisirii. Cum scriam mai anul trecut, poemele Ilenei au corp armonic și legănări de cuvânt. Cu acest volum Ileana Pop-Nemeș a intrat sigur pe poarta poeziei. (extrase din recenzia „O ceremonie a cuvântului” semnată de poetul și publicistul Gheorghe Pârja)

Întrebare 

De ce nu mi-ai pus mamă,
două inimi

două inimi
când scriu pe două rânduri,
alerg pe două șine
și iubesc printre picături...


Cât mai sunteţi…

Bună ziua oameni

câți mai sunteți...

V-aduc în amurgul verde

câte-o flacără

să vă întrețină tihna,

o aripă

să vă zburde dorul

un timp

să lege secundele

amintiri

să vă aducă lacrimi

ce se desprind

pe întuneric

și se duc în lut

să facă adăpost...

Atât v-a mai rămas

cât mai sunteți...

Căutări

Aseară mi-am căutat amintirile

în fiecare frunză aţipită
aseară mi-am căutat dragostea

în podul casei din care mi-a căzut ecoul,
aseară mi-am căutat setea

în literele prenumelui...
Și-am adormit sub nedumerirea

unui altfel de om.

Literele unei insule

Adun liniștea neauzită
din tăcerile umanului zbor
oprit pe dealul Dobăieșului
peste care Păsările mușcă
din Sfântul Lemn al Bisericilor
în care cioplesc cu ochii
un timp ancestral
și sfidez cu umerii
gândurile închise
în cele mai numeroase stele...
Deasupra Solovanului și a Cetății
îngenuncheate de un loc
ce deschide Memoria
și Durerea unui Nobel...
Un târg din vechime
răscolindu-te în tainicul șoptitor
sub luna încurcată de frumoasă
înălțată cu talpa
împletind literele unei insule
pe-un covor de rouă,
Ronișoara, Iza și Tisa
dau glăsuire
nu-i oraș ca Sighetu...

Copyright © 2019 Ileana Pop-Nemeș

Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului