Politica privind datele cu caracter personal poate fi consultată aici:

19 aug. 2018

SORINA RÎNDAȘU

















azi nu

m-am schimbat iubito nu mai sunt un
pierzător
oamenii se cred eroi aprind țigări ca semne omagiale

văd pe geam o gură de ventilație enormă
absoarbe durere vicii
femei dezbrăcate pe jumătate
am atâtea vorbe lăsate pe noptieră păcat 
că nu mai știu cum se folosesc  

nu s-a schimbat nimic eu am
rămas același timpul a curs în borcane pe 
care le-am păstrat sub pat 
nu-i nimic dacă nu vii iubito
oamenii ăștia m-au învățat 
timpul nu se învechește el se transformă 
în bomboane acre și depresii 

am putea să ne reconstruim păcat că 
avem o prostie de convingere că trebuie
să rămânem aceiași 

nu-i nimic oricum iau în palme nevoia mea de tine și 
o fac nevoie de alcool nevoie de carne 

m-am tot zvârcolit sub cearșafurile astea
luminile cădeau anemice

credeam că vii
să mă întrebi câte lingurițe 
de zahăr dar
azi nu


poem despre mihail (I) 

l-am revăzut pe mihail am
ascultat atât de răvășită despre cum
nu mai poate

- știi oare dragă sorina cum e să
te scufunzi în cadă imaginându-ți că plutești în benzină
să-ți atârne mâinile picioarele din pat
nici acolo nu mai e loc de tine
să te răsfrângi ca un pom cu lămâi coapte în enșpe mii de
locuri deși ăștia te leagă ca și cum n-ai fi existat de la bun început 
să nu simți ploaia ani de zile închis fără geamuri să 
ai copii care poate mor de foame o soție prostituată dar tu nu știi pentru că 
n-ai învățat-o să scrie când trebuia 
sunt prea mulți de poate numai cu ei
se hrănește mihail pe care-l vezi acum
pe care l-au transformat ăștia care vor să fim sănătoși dar ne îmbolnăvesc 

mă bucur că ai vrut să mă vezi după 
ce ți-am făcut
ești atât de frumoasă în lumina asta care cade descompusă
aș părea mai nebun decât sunt dar uneori îmi place să cred că tu n-ai pe nimeni fiindcă mă aștepți să ies de aici
ți-am mai spus că eu te iubesc cum n-am iubit în 40 de ani pe nimeni 
ți-aș cere să rămâi să dormi cu mine n-am 
mai strâns pe nimeni în brațe nici
n-am mai simțit carne de om sub atingerile mele

dar nu te apropia or să te dea afară 
măcar explică-le tu
că mâine poimâine mor să mă lase dracu să plec 
sunt sănătos sorina explică-le 

spune-le că te iubesc și că nu mă lași 

nu mă lăsa să înnebunesc de-adevărat

Paisprezece vieți și încă o eternitate


lady in red

pe drum trece lady in red nu pot face
nimic în legătură cu asta
anastasia lasă gazul pornit vomită

aștept să ne transformăm în două inimi să rămânem ca semințele dulci -acrișoare lângă 
pahare bucăți de tavan 
poze cu noi agățate în loc de lumini

nu suntem primii în casa asta totuși 
am transformat-o într-un al doilea corp 

or să vină alții să absoarbă același aer între 
ferestrele care nu se deschid & apăsarea 
prosoapelor umede

numai dragoste rodii & colagen
într-un schelet fără mobilă sub care nu plouă 
fără un încătemaiiubesc șoptit anastasiei 
pur și simplu sau cu alte intenții


poem

cred că vreau să mor nu sunt sigură
camera asta fără ferestre e prea mare
lovesc întruna cu pantoful gândaci și gânduri care
mă târâie de parcă n-aș avea niciun sens

scările m-ar scoate de aici dar se
ascund ca-ntr-un joc mama și tata n-au roluri ei
sunt oamenii de la lumini și sunet
ca semn de omagiu tac de atâta timp
oricum în mine se petrec prea multe

am uitat de tot ceea ce se întâmplă
afară tulburați
oamenii au carnea roșie și vorbesc
despre foamete despre amanți despre sinucidere

ce lume e asta parcă s-ar fi pierdut prin buzunarul cuiva 
iar acum c-au găsit-o n-o mai vrea nimeni


Paisprezece vieți și încă o eternitateSorina Rîndașu (n. 9 martie 2003, Suceava): poetă. În prezent este elevă în clasa a IX-a a liceului cu program sportiv din orașul Suceava. A început să scrie poezie după anul 2013, versurile sale fiind publicate în mai multe reviste online precum eCreator, POV21 ș.a.m.d. A obținut diverse premii în cadrul concursurilor literare desfășurate în 2018. A debutat cu un volum de versuri, "Paisprezecevieți și încă o eternitate" (editura Sfântul Ierarh Nicolae, 2018).

"A scrie nu este altceva decât a găsi o modalitate de comunicare cu cei din jur, iar versul este unul dintre cele mai sublime mesaje pe care cineva îl poate alege pentru a transmite gândurile sale, celorlalți. Tema fundamentală pe care Sorina a abordat-o în volumul său de debut este tocmai relația cu universul propriilor trăiri, dar și raportul dintre exuberanța adolescentină și societatea actuală, aflată într-o perpetuă schimbare. Acest proces de schimbare, iremediabil și foarte rapid, ne supune pe toți la un proces de adaptare sau de renunțare, în funcție de cât de puternic se dovedește a fi caracterul fiecăruia." (extras din recenzia d-nei Rodica Pușcașu, publicată în Literatura pe Tocuri, despre volumul Sorinei Rîndașu).

Pagină de Facebook: Sorina Rîndașu

Copyright © 2018 Sorina Rîndașu 
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.