azi nu
m-am
schimbat iubito nu mai sunt un
pierzător
oamenii
se cred eroi aprind țigări ca semne omagiale
văd
pe geam o gură de ventilație enormă
absoarbe
durere vicii
femei
dezbrăcate pe jumătate
am
atâtea vorbe lăsate pe noptieră păcat
că
nu mai știu cum se folosesc
nu
s-a schimbat nimic eu am
rămas
același timpul a curs în borcane pe
care
le-am păstrat sub pat
nu-i
nimic dacă nu vii iubito
oamenii
ăștia m-au învățat
timpul
nu se învechește el se transformă
în
bomboane acre și depresii
am
putea să ne reconstruim păcat că
avem
o prostie de convingere că trebuie
să
rămânem aceiași
nu-i
nimic oricum iau în palme nevoia mea de tine și
o
fac nevoie de alcool nevoie de carne
m-am
tot zvârcolit sub cearșafurile astea
luminile
cădeau anemice
credeam
că vii
să
mă întrebi câte lingurițe
de
zahăr dar
azi
nu
poem despre
mihail (I)
l-am
revăzut pe mihail am
ascultat
atât de răvășită despre cum
nu
mai poate
-
știi oare dragă sorina cum e să
te
scufunzi în cadă imaginându-ți că plutești în benzină
să-ți
atârne mâinile picioarele din pat
nici
acolo nu mai e loc de tine
să
te răsfrângi ca un pom cu lămâi coapte în enșpe mii de
locuri
deși ăștia te leagă ca și cum n-ai fi existat de la bun început
să
nu simți ploaia ani de zile închis fără geamuri să
ai
copii care poate mor de foame o soție prostituată dar tu nu știi pentru
că
n-ai
învățat-o să scrie când trebuia
sunt
prea mulți de poate numai cu ei
se
hrănește mihail pe care-l vezi acum
pe
care l-au transformat ăștia care vor să fim sănătoși dar ne îmbolnăvesc
mă
bucur că ai vrut să mă vezi după
ce
ți-am făcut
ești
atât de frumoasă în lumina asta care cade descompusă
aș
părea mai nebun decât sunt dar uneori îmi place să cred că tu n-ai pe nimeni
fiindcă mă aștepți să ies de aici
ți-am
mai spus că eu te iubesc cum n-am iubit în 40 de ani pe nimeni
ți-aș
cere să rămâi să dormi cu mine n-am
mai
strâns pe nimeni în brațe nici
n-am
mai simțit carne de om sub atingerile mele
dar
nu te apropia or să te dea afară
măcar
explică-le tu
că
mâine poimâine mor să mă lase dracu să plec
sunt
sănătos sorina explică-le
spune-le
că te iubesc și că nu mă lași
nu
mă lăsa să înnebunesc de-adevărat
lady in red
pe
drum trece lady in red nu pot face
nimic
în legătură cu asta
anastasia
lasă gazul pornit vomită
aștept
să ne transformăm în două inimi să rămânem ca semințele dulci -acrișoare
lângă
pahare
bucăți de tavan
poze
cu noi agățate în loc de lumini
nu
suntem primii în casa asta totuși
am
transformat-o într-un al doilea corp
or
să vină alții să absoarbă același aer între
ferestrele
care nu se deschid & apăsarea
prosoapelor
umede
numai
dragoste rodii & colagen
într-un
schelet fără mobilă sub care nu plouă
fără
un încătemaiiubesc șoptit anastasiei
pur
și simplu sau cu alte intenții
poem
cred
că vreau să mor nu sunt sigură
camera
asta fără ferestre e prea mare
lovesc
întruna cu pantoful gândaci și gânduri care
mă
târâie de parcă n-aș avea niciun sens
scările
m-ar scoate de aici dar se
ascund
ca-ntr-un joc mama și tata n-au roluri ei
sunt
oamenii de la lumini și sunet
ca
semn de omagiu tac de atâta timp
oricum
în mine se petrec prea multe
am
uitat de tot ceea ce se întâmplă
afară
tulburați
oamenii
au carnea roșie și vorbesc
despre
foamete despre amanți despre sinucidere
ce
lume e asta parcă s-ar fi pierdut prin buzunarul cuiva
iar
acum c-au găsit-o n-o mai vrea nimeni
Sorina
Rîndașu
(n. 9 martie 2003, Suceava): poetă. În prezent este elevă în clasa a IX-a a
liceului cu program sportiv din orașul Suceava. A început să scrie poezie după
anul 2013, versurile sale fiind publicate în mai multe reviste online precum eCreator, POV21 ș.a.m.d. A obținut
diverse premii în cadrul concursurilor literare desfășurate în 2018. A debutat
cu un volum de versuri, "Paisprezecevieți și încă o eternitate" (editura Sfântul Ierarh Nicolae, 2018).
"A
scrie nu este altceva decât a găsi o modalitate de comunicare cu cei din jur,
iar versul este unul dintre cele mai sublime mesaje pe care cineva îl poate
alege pentru a transmite gândurile sale, celorlalți. Tema fundamentală pe care
Sorina a abordat-o în volumul său de debut este tocmai relația cu universul
propriilor trăiri, dar și raportul dintre exuberanța adolescentină și
societatea actuală, aflată într-o perpetuă schimbare. Acest proces de
schimbare, iremediabil și foarte rapid, ne supune pe toți la un proces de
adaptare sau de renunțare, în funcție de cât de puternic se dovedește a fi
caracterul fiecăruia." (extras din recenzia d-nei Rodica Pușcașu, publicată
în Literatura pe Tocuri, despre volumul Sorinei Rîndașu).
Pagină de Facebook: Sorina Rîndașu
Copyright
© 2018 Sorina Rîndașu
Utilizarea
integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
autorului.