GEORGETA ȘUTA
Așează covor roșu
La poartă de suflet,
Să pășesc desculță
Venită pe cărarea de spini...
Dacă ating roșeața
Trăirea va fi rubinie...
Din sângele scurs
Al pasului prin spini...., desculț!
Spălatul
dorului
Mi-am spălat sufletul
Cu lacrimi de sare,
Ce picurau din ochii roșii de plâns
În zilele atât de amare...
Mi-am spălat și somnul
Cu clipe nedormite,
Întrebând mereu luna,
De ce suntem două suflete despărțite?
În stelele nopții,
Sprijineam privirile goale,
Sperând ca după o rază de noapte
Să văd chipul tău ce mă doare.
Mi-am spălat dorul,
Cu lacrimi de... nu te voi uita,
Vei fi mereu gândul din mine
Cu lacrimi de sare,
Ce picurau din ochii roșii de plâns
În zilele atât de amare...
Mi-am spălat și somnul
Cu clipe nedormite,
Întrebând mereu luna,
De ce suntem două suflete despărțite?
În stelele nopții,
Sprijineam privirile goale,
Sperând ca după o rază de noapte
Să văd chipul tău ce mă doare.
Mi-am spălat dorul,
Cu lacrimi de... nu te voi uita,
Vei fi mereu gândul din mine
În dimineți și în nopți, ascuns după o
stea.
Primăvară
ruginie
Și plec!
În bătaia vântului
Ce cu înverșunare mai răscolește
Amintiri,
Ploape tremurânde răsfoiesc
Chipul tău ce-mi luminează încă
În... priviri!
Cupe de magnolii,
Inimi deșirate-n vânt,
Albe-roz petale mângâie...
Ochii care plâng!
Păsări călătoare revenite-n cuib
Dau de inimi goale
Răvășite-n vânt.
Primăvară ruginie
De ce-a fost odată,
Scârţâie o rapsodie
Pe un drum de... piatră!
Mărgăritar
sălbatic
Aruncată din spumă de mare
Pe țărmul sălbatic de lume,
Sunt perla ieșită din carapacea
Unei cochilii spălată de spume.
Mărgăritar al dimineților
În răsărit de soare ce-mi mângâie trupul,
Îmi culeg hrană din versurile poeților
Ce-mi dau strălucire şi-mi luminează chipul...
De vrei să-mi cunoşti strălucirea
Și miezul din mine ce cânta şi plânge,
Pășește prin nisip și-mi simte fericirea
Ce din nimicuri sufletul meu o strânge!
Nu mă încorseta-n șirag cu alte perle
Lumea mea e nisipul în pustiu,
Tăcerile mele-s cântate de mierle
Iubesc simplitatea și tot ceea ce mulțumită ei
Pot să fiu!
Întâlniri
nocturne
Rătăcind prin colțuri de lume
Ne-ntâlnim printre stele,
Când soarele apune
Retrăgându-se prin apusul plin de pastele.
Face rocada serilor târzii
Cu Luna ce ne strânge-n poala ei aurie,
Șoptindu-ne la urechi calde poezii
Scrise de mine și dor în vers cântat de tine.
Dorul din vers ne luminează sufletele triste
Și-n poala ei, inimile speranțe-ncălzesc
Fiecare bătaie din nopțile celeste
Cheamă de departe ceea ce iubesc!
Din poala lunii depărtările-s mici
Două stele la distanță de-un vers,
Ne privim printre nori la fel de dornici
Georgeta Șuta (n. 4 aprilie 1967): Am debutat în acest an – în
luna martie - cu un volum de poezii intitulat “CUVINTE NEROSTITE”, publicat de Editura Grinta sub
îndrumarea domnului Romeo Ion Roșiianu și al revistei eCreator. De asemenea
câteva dintre poemele mele au fost incluse în antologiile “Prietenii Poetice” și “Damele Metaforei” (editate de revista eCreator), precum și
în antologia “Literatura
din călimară!”. Am avut
deosebita plăcere să fiu publicată în revista “Radio
metafora” - publicată în limba
română în S.U.A. sub egida “RADIO METAFORA, visul românilor de pretutindeni”.
Citește aici poezii din volumul: Georgeta Șuta – între alb și negru / entre le blanc et le noir (traducere în limba franceză de Elisabeta Finta & Marie-Paule Barou, editura Grinta, Cluj Napoca, 2018)
Copyright © 2017 Georgeta Șuta
Utilizarea integrală sau
parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.
Leave a Comment