TEOFIL BUGNARIU

ÎNVIERE

Nu răscoliţi în taina mea ca nişte furi
Şi nu-mi zîmbiţi viclean şi muşcător
Din mii de ochi aprinşi,
Din mii de guri...
Plec înapoi de-acum;
- Nu mă'ntrebaţi ce mi-a întors cărările de-odată. —
Plec înapoi, spre apa frământată
A râului vieţii...
înapoi
Spre clocotul nebiruit şi larg,
In care tu, nestăvilită undă,
Alergi când înspre cer, când prin noroi
In ritmul bucuriei de viaţă...
Plec înapoi, plec înapoi !..

... Şuviţă răsvrătită, m'am desprins
Din râul larg — acelaş ori şi când —
Şi 'n loc să cad, am năzuit să urc
Spre soarele ce mă chema aprins
Pe înălţimi de gând. —

Dar azi
— Când desnădejdea-mi flutură’n obraz —
înfrânt în însuşi miezul sfânt al vieţii,
Cobor în fugă albele cărări
Ce m'au purtat spre culmile pleşuve
Cu tremur lucitor, din zări în zări...

Când mă întorc setos spre vechiul drum,
Tot blestemul ce mi-a 'nflorit pe buze
In bici de foc aşi vrea să-l împletesc,
Şi'n chiot prăvălatic şi nebun
Cu şerpuiri de fulger să-l arunc
De-asupra mincinoaselor înalturi, —
Să piară toate 'n flacără şi 'n scrum!

(...Hei, cine râde 'n mine-aşa amar
Ca'n ziua răstignirii, pe Golgotha
Batjocura ne'ncrezătorului tâlhar?!)

 *

Nu răscoliţi în taina mea ca nişte furi
Şi nu-mi zîmbiţi viclean şi muşcător
Din mii de ochi aprinşi,
Din mii de guri.

Joc păgânesc îmi curge azi în vine,
Şi simt întreagă bucuria humii
Cum tremură şi cum musteşte'n mine;
Să cânte toate clopotele lumii!..

In vifore de glasuri curgătoare
Vestească în văsduhuri şi'n prăpăstii,
Că sfărâmând ispita ucigaşe,
Omul,
S'a reîntors în viaţă din ruini,
Alăturea de bucurii să-şi poarte
Şi crucea
Şi cununa grea de spini..,
Să cânte toate clopotele lumii
Vestind în larguri bucuria vieţii
Si omenescul înviat din moarte!
Să cânte toate clopotele lumii
Şi sufletul — tămâie, — să mi-l poarte
împrăştiat pe bucuria humii...

...Să cânte toate glasurile vieţii,
Să cânte toate clopotele lumii!...

Teofil Bugnariu

SFÂRŞIT SIMPLU...

In patul de spital dărăpănat
A mai murit azi noapte un soldat ...

Şi nimeni nici o cruce nu i-a'ntins
Nici lumânări de mort nu i-a aprins ...
Nici nu l-au plâns şi nici nu l-au strigat,
Şi nici un sgomot nu la tulburat.

Când dimineaţa a venit apoi
Pe drumurile pline de noroi,
Şi-a săgetat c'o suliţă de soare
Prin geamurile'nguste şi murdare,
A mai găsit un palid mort,
Culcat
In patul de spital dărăpănat ...

Şi cum stătea aşa
întins pe spate,
Cu braţele pe piept încrucişate,
I-a risipit pe frunte-o mână plină
De bani mărunţi şi galbeni,de lumină.

L-au dus apoi pe o targă învelită
Intr-o baracă proaspăt văruită,
Şi patru braţe tari
De camarad,
L-au aşezat într-un cosciug de brad.

Spre sară .
A venit posomorit
Un popă alb, cu patrafiru 'n gât,
Şi peste fruntea palidă şi lată
A murmurat o rugăciune'nceată,
Pe când afară'n rânduri înşiraţi
II aşteptau gorniştii 'ngenunchiaţi.

Şi a pornit convoiul,
Liniştit,
Cu mortul în cosciug înghesuit,
Și nimeni nu plângea în urma lui
Şi nu-l striga chemarea nimănui
Când goarnele sunau prelung
Şi stâns. —

Şi nici un glas de clopot nu l-a plâns ...
Şi l-au lăsat acolo 'n cimitir
Cu crucile fărtaţilor în şir,
Şi l-au lăsat subt glie,
Apăsat,
Şi-au coborît cu pasul trăgănat ...

... Şi nici un glas de clopot nu l-a plâns
Când goarnele sunau prelung
Şi stâns. —
Şi nici un glas de clopot n'a avut,
Şi nici un prieten nu l-a petrecut ...

Poezii publicate în revista "Cosînzeana" - nr. din 4 aprilie și 23 mai 1926


Teofil Bugnariu (n 1905 Mica/Cluj – d. 1992 Cluj): Poet, traducător, istoric literar și etnograf. Debut absolut în 1923 cu poezie în Cosînzeana. Coautor la George Cosbuc, bibliografie, 1965; Bibliografia generala a etnografiei si folclorului romanesc, vol. I (1800 - 1891), 1968; Slavici, biobliografie, in colab., 1973 etc. Inclus in antologiile Noua lirica ardeleana, 1935; Poeti tineri ardeleni, 1940; Transilvania in poezia romaneasca, 1943.

Un comentariu:

Un produs Blogger.