MIHAELA APAȚIEI - CU TOATE DURERILE SUB MINE

 

de ce nu așteaptă marea încă puțin?

să mai visez
la viața în care cei iubiți nu-s prea departe
sau cei de care mi-e dor nu-s în lumi care mă fac să simt viața ca pe un tren cu întârziere și puțin combustibil rămas  
să moțăi
cu zâmbetul pe care îl ai când te găsește dragostea și tu ești tot un haos
câteva luni de miere
timpul sau crema de gălbenele le vindecă pe toate
încă puțin…

cu toate durerile sub mine

iadul era covorașul din mijlocul inimii
sub care ascundeam toate pietricelele
aduse de afară
nu stăteam prea des înăuntru
era mai ușor să îmi obosesc oasele
și târziu
să adorm
pe covorașul acela
cu toate durerile sub mine.

ultimele minute

nu mă uit în ochii tăi
acolo aș putea muri devreme
îmi place să te privesc
când fereastra reflectă ultimele minute de lumină
sau dimineața
când te aranjezi
privești în jur
și mă gândesc
cum ar fi să privești așa
și în sufletul meu
maci atât de mulți maci…

pentru drum

un geamantan vechi și obosit
de nevoi
cu încuietoarea stricată
ne tot cad la cea mai mică zdruncinătură
cutiile goale pentru care spunem
mai târziu și niciodată.
mai bine cobori aici  
de pe geam toate drumurile par o viață perfectă.

întârziere

bucurești nord, 18:46
singură pe bancă
oraș mare
o să cumpăr o carte
sper să ajungi
alt tren nu mai e
și încă nu ți-am spus…

Mai multe poezii și profilul autoarei aici: Mihaela Apației
Citește aici: Poeme în alb, Gânduri kaki

Copyright © 2024 Mihaela Apației
Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

---