GABRIEL GHERBĂLUȚĂ - SONETE IV (OMUL/PASĂRE)

 

Gabriel Gherbăluță – Sonete IV (Omul/Pasăre) (editura Pontos, Chișinău, 2023): Volumul de sonete a lui Gabriel Gherbăluță e o carte gândită în afara practicii randamentului, autorul nefiind obligat să susțină cu o nouă apariție editorială o traiectorie literară de ani buni pusă în ordine. Nici nu vorbim de poezii care îi ușurează lucrurile spre public și asta pentru că în ziua de azi se citește mult cu obiectiv și e un curaj să revigorezi o specie literară protejată dar, pe care atât de puțini știu „să o vadă” atunci când citesc. (...) Volumul de sonete ne dă știri despre viața poetului, despre acele lucruri de care nu a reușit să se îndepărteze niciodată, o încercare de despărțire pe care fotogenia stilului nu o salvează de la asumări dureroase. Să cazi, știind cum ar trebui să te susții, echivalează cu recuperarea dezbaterii înainte de-a rămâne prea puțin timp să o îndeplinești. E evident că nu vorbim despre prima ocazie în care stilul clasic convinge în opera lui Gabriel Gherbăluță, îl vertebrează solid, așa cum se întâmplă mereu cu artiștii nu numai capabili dar și dispuși pentru menire. (extrase din prefața volumului semnată de Laura Dragomir)

al închinării la magistru

un oraș e poezul, și prin el rătăcim
doar cuvintele/străzi șerpuiesc spre danub
trece fluviul prin noi din afară privim
iarna asta cu colți ce-i închisă-ntr-un cub

în poezul pustiu numai noi am rămas
credem doar în cuvânt legănați de un vers
lumi întregi de silabe noi străbatem la pas
mai cădem, ne săltăm, un continuu mers

într-o lume de versuri, un cuvânt exilat
apatrid din afara poezului meu
timp curbat de silabe în sonet am aflat
de la mine puțin, de la tine mereu

către tine mă-nchin, will bătrâne acum
versul meu nu-i decât doar o dâră de fum

sonetul trandafirului în agonie

e îngropat în gheață trandafirul
petala-i vișinie s-a-negrit
iarna și moartea vin să își ia birul –
firavul trandafir azi a murit

petale roșii, așchii cristaline
sapă o groapă-n timpul ce-a rămas
să mori visând căldura pentru tine
tu, trandafir, spre groapă faci un pas

lumină neagră curge din petală
și frigul veșnic dintr-un soare orb
un incurabil vis mânjit cu smoală
penaj de gală ce îmbracă-un corb

răsare iarna, morți sunt trandafirii
să-i reînvii e împotriva firii


sonetul speranței

mi-e frig, a iarnă mi-e cuvântul
silaba-și lasă lacrima jilavă
își plânge nenăscuți-acum pământul
maternitatea face din naștere sclavă

doare lumina care nu-i prezentă
dor crizantemele arse de frig
întâmpinăm cu teamă înc-o zi absentă
pe un fundal cu muzică de grieg

doar muzica ne mai menține-n viață
doar dorul de lumină încălzește
speranța-atârnă de un fir de ață
o țin în palme strâns ca într-un clește

tremur și sper încă mai sper / mi-e frig
din întuneric eu lumina strig

 

sonetul lui nu

locuim amândoi într-un cub
împărțim o lumină la doi
respirăm fericirea prin tub
iară frica ne lasă mai goi

timpul meu l-am pierdut mai demult
s-a ascuns speriat printre nori
m-a strigat îndelung – nu-l ascult
nu hrănesc cu secunde cocori

locuim în secunda de-apoi
într-un ieri demodat și vetust
ne sufocă și ziua de joi
de un gri – cenușiu, prea îngust

locuim tu în eu/eu în tu
nu vom spune vreodată că nu


sonetul golului dintre noi

ți-e carnea cum păcatul
un roș murdar de sânge
și cântecul / oftatul
ce sufletul îl plânge

și dorul și durerea
le strângi în pumni și doare
otravă îți e mierea
și lacrima o mare

în noaptea dimineții
ai rătăcit demult
te-au părăsit poeții
eu încă te ascult

mare-ntre noi e golul
a dispărut actorul


timeo danaos

sunt frunza din copacul înghețat
rămas stingher la margine de drum
nu am găsit nimic, doar am uitat
s-a stins tot focul am rămas doar scrum

cumpăr sonete / le revând apoi
pe-un zâmbet calp și o minciună rece
ca una dintre zilele de joi
ce vine dară nu mai vrea să plece

sunt orb ce rătăcește prin cuvinte
și nu găsește poarta ca să iasă
voi să nu-l credeți, el mereu vă minte
totu-i minciună / de voi nu îi pasă

sonetul ăsta e un cal troian
dar de la grec cu gust de marțipan


sonet

am căutat cuvântul și încă îl mai caut
cuvânt duios sau tandru, mângâietor sau rece
ușor cum adierea de vânt ce suflă-n flaut
sau susurul albastru de fluviu care trece

am căutat silaba să întregesc cuvântul
care să mă zidească-n sonetul ideal
am cununat cu vorba și luna cu pământul
punând-o cu sonetul sus pe un piedestal

de ani buni îi port haina / o potrivesc pe trup
bătrâne will, de-o viață la tine mă închin
din fumul gros al ceții cuvânt încerc să rup
cuvânt sfințit cu harul unui pahar cu vin

am căutat cuvântul, și am găsit sonetul
nu l-am găsit de-odată – încetul cu încetul


Citește aici poezii din volumele: ultimul amant al mariei tănase, povestea lui a fost odată și Poeme pentru Lara
Citește aici: Gabriel Gherbăluță - Sonete


Copyright © 2024 Gabriel Gherbăluță
Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.