I. C. LIȚĂ - POEMUL DE DUMINICĂ

 

IV.


săptămâna aceasta am stat așa privind oameni
eu așa petrec strălucit în toate zilele vieții mele

când cobori în tunel
nu se mai prinde radioul
rămâi închis claustrofob în cutia propriilor gânduri

în capul meu de zeu al distopiilor
gândurile mele au făcut copii cu gândurile mele
ce fel nefericit de-a-ți umple mintea cu dihănii diforme

vă rog
cineva să-mi explice visul acesta
cu o ghioagă sparg
carapacea țestoasei
din ea rămâne o vietate pulsând ca un miez de fistic

uneori mi se pare că sunt
un barman care-și urăște clienții

azi nu n-am fotografiat
un bărbat cu păr lung traversând hotărât cu un crin alb într-o mână
părea gavriil mergând la o așteptată  dorită bunavestire contemporană

în curtea aceluiași vechi spital de nebuni
un alt bărbat un cu totul alt bărbat mi-a cerut bani
nu știu să denumesc ceea ce simt că au în comun ciuleandra și prima gnossienne de satie
mi-a zis el citindu-mi câteva gânduri iar eu m-am dat înapoi că a vrut să mă pupe
când plecam m-a strigat bătându-mi obrazul
s-ar fi cuvenit fericitule ca măcar un ceas ca măcar un ceas să poți priveghea împreună cu mine

unui alt cerșetor în madrid i-am dat ciocolate cu mentă
dar tu de unde ești l-am întrebat coborând foarte absent geamul
și i-au trebuit două secunde să zică
medgidia

la intrarea din spate a unui hotel
la început mi se răspundea
bună ziua recepția sunt cristina cu ce vă putem ajuta
eu salutam bună ziua sunt cătălin am o comandă pentru bucătărie
cu timpul cumva s-a instalat oboseala între noi doi
un fel de lehamite nu știu
acum sun la fel apăsând un buton
recepția
comandă
și poarta se deschide fără cuvinte

ieri când noaptea încă mai avea stele
vorbeam cu tata despre homer și tata l-a trimis în morții mă-sii
ah mă gândeam eu cum se face tata printr-o-njurătură contemporan cu eternitatea
bă strigam cum se face tat-al meu printr-o-njurătură contemporan cu eternitatea

am văzut o reclamă pe facebook
automatizăm clopote vechi
cu limbi căzătoare și limbi zburătoare
schimbăm jugul
reglăm limba
recondiționăm după solicitare și clopotul

doamne fă-mă clopot
doamne fă-mă clopot
cu limbă căzătoare cu limbă zburătoare

XIII.

săptămâna aceasta
a venit la mine el
patinând pe luciul unei mări de tăcere

așa visam
adormit în mașină
că el
el
vine la noi
patinând grațios patinând hilar
pe luciul unei mări de tăcere

deci se făcea c-avea colanți
ca un patinator de viteză

în această liniște mare
el
mie și tuturor ni se părea excesiv de timid de tăcut
extravagant

și mai cum
și mai cum
nimeni nu știe

la trezire
pe apa ochilor
înghețat într-o coajă subțire
aburul cald al inimii

întâlnirea cu el se face pe propria cheltuială
e tot ce înțelegi după una ca asta


XXVII.

de multe săptămâni
țesăturii mele i-a căzut un ochi
încet încet alcătuirea mea se deșiră

precum femeia din tlailotlacan
eu
am
răbdare

nu poate să dureze o veșnicie
găurirea în viu a dinților
încrustarea lor cu pirite

știe cineva
un alt fel de-a opri acea deșirare

e nevoie de ceva ferm
de ceva dur
găsit în propria-ți ființă



XXVIII.

dumnezeul nostru
e ca un câine

îl bați
nu pleacă

îl duci departe îl lași acolo
se-ntoarce

dumnezeul nostru bolnav
ne ține-n brațe
schizofrenic

tatăl nostru căruia îți scoatem ochii
sfințească-se numele tău

spre mijlocul căpățânii tale
ce ne mai place să ne înfigem
arătătoarele

tu ține-ne strâns
nu ne da
nefericitule
drumul

până la urmă
obosiți de setea de moarte
om adormi om adormi

și săptămâna aceasta

Citește mai multe poezii și profilul autorului aici: I. C. Liță
Citește aici: I. C. Liță - lumina de pe fundul oceanului
Traduceri în spaniolă: I.C. LITA - @elgatodescrhodinger

Copyright © 2023 I. C. Liță
Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.