IONUȚ CARAGEA - POEZII DIN VOLUMUL ÎN PREGĂTIRE "FÂNTÂNA CARE-ȘI BEA SINGURĂ APA"

 

Poeme din volumul în pregătire “Fântâna care-și bea singură apa”:

Ionuț Caragea a publicat peste 50 de cărți. Este considerat de mai mulți critici liderul generației poetice douămiiste și unul dintre cei mai atipici și originali scriitori de care dispune în prezent România. Criticul Theodor Codreanu consideră că Ionuț Caragea este unul dintre cei mai înzestrați creatori ai ultimelor generații și cel mai important poet al anaforei din lirica românească de azi.

Minunile de pe pământul lăuntric

deseori, rătăcesc
pe potecile amintirilor
căutând clipele-n care
am fost fericit

astfel ajung la inima mea
acest munte sfânt
din țara celor mai arzătoare dorințe
astfel ajung la creierul meu
acest Taj Mahal
al celor mai frumoase
poeme de dragoste
astfel ajung la sufletul meu
acest duh al lămpii ce sunt
așteptând mângâierea
și poruncile Celui Ce Este

atunci realizez
câte minuni există
pe pământul ăsta lăuntric
atunci realizez
cât de mare și miraculoasă
este lumea din mine

tu trebuie un lucru să știi
chiar și deșertul ăsta
care se-ntinde în noi
cât vezi cu durerea
poate-nverzi
dacă din norii gândurilor
cele mai cenușii
plouă cu dragoste pură
și nu cu ură 

Floarea mea favorită

îți dăruiesc
floarea mea favorită:
inima

și ca să reziste
ți-o dăruiesc cu tot cu pământ
cu tot cu tulpină
cu tot cu sevă și rădăcină

tu doar pune-o
la fereastra ochilor tăi
și va înflori de miliarde de ori
pentru tine...


Durerea care ne sfâșie visele

o, tu, dimineață a cărnii
o, tu, zgomot al intestinelor
o, tu, răsărit arzător al durerii
din care lipsește lumina
o, tu, spadă a trupului
care se luptă cu timpul
și inexistența

m-am trezit prea devreme
din visul meu cel frumos
din singura pace pe care-o cunosc
și, iată, cât de repede mă îmbrac
cu uniforma cuvintelor
eu, soldat al unui război
început înainte de a mă naște
și care nu se va sfârși niciodată

o, tu, dragoste
cum de mai poți să reziști?
tu tot trimiți scrisoarea zâmbetului
la adresele privirilor necunoscute
tu tot trimiți sufletul înaripat
să caute cuibul blândelor inimi
și ce găsești?

atâția arbori care se adapă
cu lacrimi nedorite de nimeni
atâta frig printre crengi
atâtea cântece amuțite
atâta noapte, atâta durere
care ne sfâșie visele!

și totuși, nu renunți
îți apropii gura de oglinda poemului
exersând un sărut...


Otrăvirea fântânii

mereu în căutarea fericirii
pe oceanele nesfârșite
ale tristeții
mereu în căutarea silabelor
care compun cuvântul iubire
iu care rimează cu tu
bi care este introducerea binelui
re care face trimitere
la refrenul bătăilor inimii

mereu cu privirea spre chipul
fără gură al Lunii
așteptând să coboare spre tine
o mână tandră și luminoasă
să-ți mângâie visul bolnav
de singurătate
să-ți mângâie ochii
în care s-au spânzurat
lumânările dorului

mereu otrăvindu-ți fântâna sângelui
pentru a nu fi cucerit
de hoardele timpului

și totuși...
mereu cedând teritoriu
după teritoriu
până ajungi să te lupți
în tranșeele minții
pentru sufletul tău

ultimul bastion
al existenței tale
insignifiante



Citește aici mai multe poezii și profilul autorului: Ionuţ Caragea
Poezii din volumele: Ceasornicarul fără mâini și M-am născut pe Google
Site: Ionuț Caragea

Copyright © 2023 Ionuţ Caragea
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.