ANDREEA LUISE STANA - O SĂ UITĂM

 

***

m-am obișnuit cu ideea că acest sânge
va curge într-un oraș mic și înghețat
în pupilele tale
contrastul unei lumi mai blânde
restul peisajului nu merită
periferia orașului ca o boală oftalmologică
particulele de lumină se sparg pe rând
în curând un întuneric teribil se va instala aici
te voi distinge prin forța cu care înaintezi
indiferent de schimbările de stare
am putea să ne luăm viețile în spate
să curgă lumină puternică peste noile teritorii
geamurile să se clatine fără să se spargă
neajunsurile să devină netede și pale
să ne punem tristețile pe șemineu
aerul fierbinte să pătrundă adânc
mirosul de ars, crusta perfectă care se preface
în scrum, posibilitatea de a avansa
ca o sinergie pe care o tot căutam
când nu eram sigură ce caut

***

o să uităm
oricum timpul e un magnet de frigider de care uiți
până într-o zi când schimbi frigiderul și te trezești că
ai 26 de ani și nicio speranță că ne vom mai reveni vreodată
cine zice că trebuie să fim calmi nu a văzut copii mutilați
și nici spaima din ochii părinților
arhiva personală a ultimelor zile cuprinde însemnări
mediocre despre zbuciumul general
strigătele mute, pulsul tot mai slab al orașului,
nimic care să te țină cu adevărat aici.

o să uităm, dar până atunci vom trece prin viață
ca printr-o mâzgă gelatinoasă
de fiecare dată când suntem acolo, afară

în rest, nu trebuie să-ți faci griji



Mai multe poezii și profilul autoarei aici: Andreea Luise Stana
Citește mai multe poezii aici: Încă tineri

Copyright © 2023 Andreea Luise Stana
Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.