IOANA FLORESCU - SHOW, HOLD & ȘOLD

 

show, hold & șold

trezirea de la 6 dimineața
când îmi bat razele soarelui în geam, la fel de leneșe
precum corpul care se târăște din pat spre open space, glonț către dulapul cu medicamente.

unguente, creme și alifii
acid stearic și miros de diclofenac
adevărat paradox: un corp, silfid și un suflet anchilozat de greutăți.

articulațiile răspund încetinit
pocnind spontan, second nature
de parcă aș fi făcut popcorn la microunde într-o vineri seara.

corpul meu e o temniță
care pare să mă respingă mai mult pe zi ce trece
iar eu urlu printre gratii către paznic
“sunt aici, mi-am învățat lecția, lasă-mă să trăiesc în pace!”
bucuroasă că inima mea nu va ști niciodată atrofierea, așa cum o va face trupul.

maktub

tic, tac
tic, tac.

timpul îmi e dușman,
durerea mi-e confidentă.

22 de ani,
de răni invizibile și rușine.

am trăit atâtea vieți,
fără voința mea.

carne de tun,
corp de sacrificiu.

cu fiecare mușchi,
ce se contractă în oglindă.

mă simt ca Atlas,
lumea atârnă greu pe umerii mei.

sunt o carcasă umană,
ce moare lent.

maktub,
corpului meu i-a fost scris.

maktub 2

am fost cel mai bun copil din lume
și cel mai naiv copil din lume.

crezând în permanența unor momente ce s-au șters de pe retină.

când nu m-au trădat emoțiile
m-a trădat corpul.

am citit cândva
că trupul răspunde fizic la emoție .

poate de asta scriu poezie
ca să simt ceea ce materiei mele îi este interzis.

emoție-acțiune,
corp-reacțiune.

stai, ascultă-mă
citind, nu încerca să fugi
văd în tine atâta emoție,
unde te duci când nu-ți ajungi?

Citește mai multe poezii aici: Ioana Florescu, Ioana Florescu - Loneliness

Copyright © 2022 Ioana Florescu

Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.