IOANA FLORESCU - LONELINESS

***

la fiecare 7 ani
se aude o oglindă spartă undeva în lume
a căzut ghinionul peste iubire
și mereu cineva strânge cioburile
rămase.
să nu lași nimic în urma ta
în numele trotuarelor, covoarelor și  dragostei de sine
amin.

housespotting

piața imobiliară în București e imperiul leilor care nu se difuzează la televizor,
eroii revoluției: teamă și catcalling
brâncoveanu: capitalismul în floare cu MC-ul la doi pași
piața: sudului
apărătorii patriei: spiru haret: locul în care visul la facultate se plătește scump.
greșesc direcțiile de mers
cu mama și râd
singură dată când îi spun să asculte și de mine
ne rătăcim la izvor,
și ne întoarcem în același punct.
râde pe scaun
ridurile de expresie o fac mai frumoasă când zâmbește cu ochii
nu mai e singură
nu îi mai e greu
o iubește cineva sincer într-un final și mă bucur
că o ține de mâna
cu care face mutări la candy crush
și mâna cu care își ia la revedere la plecare
mâna pe volan înapoi spre casă
cu inima grea și lacrimile în gât
lăsând în urmă puiul care și-a mutat cuibul de 7 ani
nu plâng, e lumina din Metrorex prea puternică
mă orbește și simt migrena
“urmează stația Piața Muncii”.

 

 
post Constanța blues

i understood the hunger i felt and i didn’t have to call it loneliness
copilul meu interior trebuie hrănit:
apă sărată, pietre în care mă tai la picioare
nu e durere, e doar libertate
cel mai bine plâng când nu mă vede nimeni.
e ceva aproape poetic în plimbările prin șantierul din Tomis
străzi în construcție de 2 ani
data estimată pentru finalizarea  lucrărilor: necunoscută
îmi fac curaj printre dărâmături: e ok să nu știi încotro te îndrepți și să faci pașii oricum.

 

Citește mai multe poezii aici: Ioana Florescu, show, hold & șold

 

Copyright © 2024 Ioana Florescu
Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.