ANA DONȚU - CEVA CE AR TREBUI SĂ RĂMÂNĂ ASCUNS

 

****

revărsate peste barba încâlcită
pletele lungi și negre atât de înșelătoare ca venele
care îmi străbat brațul transparent
și rădăcinile descoperite de ploaie

ceva ce ar trebui să rămână ascuns
expus în lumina rece
a unei dimineți de decembrie

ai asculta muzică pe sub apă cu mine?

mai bine rămâi
acolo unde ești
cu dioptriile
blazarea
și frica ta de razele X

tu n-o să intri cu mine
în vârtejul
care te poartă la început
în cercuri largi
și lente
apoi te împinge tot mai grăbit
în gaura de scurgere

ai sta cu mine
într-un tub de RMN?

****

numele tău
vine de la marinarii care
construiau bărci
când una dintre ele le ieșea perfect
o numeau așa
ca pe tine

dar numele se uită ușor
dar chipul se uită și mai repede

ce e al tău e pus deoparte

dar eu
am știut dintotdeauna
că îmi aparții
și văd
că nu stai deloc
deoparte

te-am văzut ieri
fluturându-ți coama roșie
pe stradă
pe lângă mine
și nu mi-ai aruncat
nicio privire
de milă
ceva mai puțin
decât scăpărarea unui chibrit
vibrația unui telefon
un clipit de pleoape
aici
în hala asta ticsită
cu gaz

****

cu mama e foarte simplu, e de ajuns să răspunzi corect la o singură întrebare. aia care contează. o să-ți pună mai multe care nu o interesează cu adevărat, apoi, ca și cum a aflat deja tot ce vrea să știe, o sa te întrebe de mama ta. aici trebuie să fii atent cum răspunzi. o să se prefacă indiferentă, dar tot ce vei spune atunci va decide dacă te acceptă ori nu. pentru că așa cum te porți cu mama ta, așa o vei face și cu fiica ei.

În realitate, pentru ea contează doar cum te porți cu pisicile,
fiindcă așa o vei face cu orice femeie.
Toate astea îi trec prin cap când freacă podelele
dă cu peria în baie
trântește ceva nedefinit în tigaie și îl prăjește până se face negru

      ca gândurile ei

      ca dobermanul care a lăsat o cușcă goală în capătul curții.

E interesant cum gândurile alcătuiesc imagini aparent legate una de alta

dar nu formează niciun tablou de ansamblu sunt strânse într-un ghem

care devine tot mai mare și mai încâlcit

începutul nu mai are nicio legătură cu sfârșitul

ar fi bine să te oprești

      De câteva zile cușca adăpostește o pisică. Pestriță, slabă și îngrozită.

      Când îi dai să mănânce, înfulecă totul, apoi mârâie și își zbârlește

      părul dacă vrei să o mângâi.

Ia tot ce-ți trebuie
și nu da nimic înapoi.


Citește mai multe poezii și profilul autoarei aici: Ana Donțu 

Citește aici: Ana Donțu - Vopsea neagră pentru lotuși albi

Copyright © 2022 Ana Donțu

Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.