ANA DONȚU

*

mă trezesc în orașul fantomelor

cu cearșaful fluturându-mi pe trup

undeva la înălțime întunericul

ascunde un hău

adânc și tenebros ca Baikalul

cu apa limpede și rece prin care să aluneci

cu brațele și părul lung despletit atârnând în sus

de parcă o algă ți s-ar încolăci pe picior și te-ar trage la fund

te uiți la pata luminoasă pe suprafața apei

depărtându-se

dar nu e niciun soare acolo

e târziu după miezul nopții

și geamurile toate s-au stins

*

luna se scaldă în alte ape

de acum

dunga albă a sfârtecat cerul

și știu că ceva se va întâmpla

o apă se va separa de alta

o mare roșie numai a ta

în care să te scufunzi

și să deschizi ochii la câteva leghe

depărtare de pata galbenă care licărește

făcându-ți cu ochiul

tu vei fi aici

nevăzut și protector

e mai simplu să se rupă un cer de altul

decât să te decizi în inima ta

ziua se destramă în pânza

care mi se așază pe față

luna iese din ape - o femeie cu spatele gol

care nu se va întoarce nicicând cu fața

spre tine

*

dincolo de linia galbenă

s-au înmulțit umbrele

nu păși peste linie, umbra mea.

inima se poate odihni

doar strânsă în pumn

în pumnul tău

încă vie.

*

orașul în care mă trezesc

se scurge printre degete

acoperă pământul ca ninsoarea prea albă

la care nu am voie sa mă uit

îl simt cu picioarele

rece și umed

e o imagine schimbătoare

care îmi scapă oricât aș încerca

culcă-te și deschide ochii în vis

privește-ți mâinile

nu le vei putea menține aceleași

totul în jurul tău e altfel

nu te mai recunoști

exteriorul tău e interiorul tău

ești întors pe dos

cu inima și ficatul și toate organele în afară

deschide ochii și uită-te la tine

nu te vei putea menține același mult timp

părul ți-a crescut prea mult peste noapte

și acum e împletit cu părul altora

într-o singură coadă comună

degetele noastre au explorat totul în jur

și acum știu mai multe decât noi

dacă ne vom pierde

și sigur ne vom pierde într o zi

vom închide ochii în diferite părți ale lumii

și-i vom deschide în același câmp devastat

Ana Donțu (n. 1 decembrie 1985, Republica Moldova): A absolvit Facultatea de Litere și Arte din cadrul Universității „Lucian Blaga” din Sibiu. Membru fondator al grupării Zona nouă. A publicat poezie în mai multe reviste (Echinox, Corpul T, Hyperion) și în antologia colectivă Zona Nouă (2011). În 2015, a fost printre cei șase tineri scriitori selectați pe lista lungă a Concursului internațional PEN NEW VOICES. Volumul său de debut, Cadrul 25 (Casa de Editură Max Blecher, 2015) a apărut ca urmare a câștigării Concursului Național de Poezie „Aurel Dumitrașcu” pentru debut în volum, organizat de Biblioteca Județeană „G. T. Kirileanu” Neamț. A luat premiul Tânărul poet al anului 2015 la Gala Tinerilor Scriitori, organizată de Muzeul Național al Literaturii Române din București, Premiul pentru Debut al Uniunii Scriitorilor din România Filiala Sibiu, Premiul Revistei Accente și Premiul Național „Iustin Panța”. Grupaje de poeme din volum au fost traduse în engleză, suedeză, germană și franceză. În 2019, Ana Donțu a publicat la editura Nemira volumul de proza Varșava.

Citește mai multe poezii aici: Ceva ce ar trebui să rămână ascuns și Vopsea neagră pentru lotuși albi.

Copyright © 2018 Ana Donțu

Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.