CAMELIA CHIȚESCU - ANEMONE

 

fingertips

puricii de la televizor, plasma aia pe care am văzut
wings of desire și mansarda cu multe date și afișe
spre care mă tem să urc, orice treaptă e fragilă ca și
degetele tale pe gâtul meu când încerci să-ți găsești
inspirația/ mă strădui să fiu mai bună, mă tem să-ți
dezmembrez așteptările pe care nu le mai ai încă din prima zi
only lovers left alive trebuia să fie un mesaj subliminal
dar am adormit amândoi, ne-am trezit la final –
tu nu vei fi niciodată aici, a fost așa frumos când am cules
nuci și mere chiar dacă a durat puțin, chiar dacă ai scuturat
copacul de parcă ai fi aruncat peste mine tot ce nu-mi arăți
în fiecare sfârșit de săptămână care e doar un alt cerc al ego-ului
cu care mă înfășor – da, arată-mi sufletul tău
ca și cum mi-ai arăta o amprentă greu de îndepărtat
de pe orice suprafață
ești far away so close, o expunere pe care n-am apucat
s-o văd în micul ecran, unde mă pierd intenționat
atunci când nu reușesc să devin femeia de care ai nevoie

anemone

distanța cea mai scurtă dintre două puncte e
linia dintre mine și tine
după vreo doișpe ani și nu mai mult, ai trecut
prin fața ochilor mei doar ca să aud șușoteli din spate -
”uite cine a venit” iar eu să mă dezintegrez pe canepea
pentru două secunde suspendate –
toți privesc întâmplarea, se întorc spre mine
de parcă lipsa mea de reacție îi jignește,
vrem să te vedem
zâmbind, du-te, du-te
du-te învârtindu-te spre coincidența asta care
ne aduce împreună
cineva îți sare-n brațe, cineva te cuprinde ca o magnolie
care se deschide chiar și când e frig, maleta ta e verde
ochii tăi amețesc de la votcă, gura mea e uscată de la vin
sau poate e doar un entuziasm incontrolabil, e teribil
să mă încălzesc să-mi tremure pieptul să mă pierd
atunci când apari, cu părul legat, cu zâmbetul acela onest
care atunci când se întâmplă îmi face orizontul minimalist
și nu-mi doresc să fiu nicăieri altundeva
poate doar înăuntru

îți strecori un deget printre spiralele părului de pe gâtul meu
îmi dau seama cât ne-am lipsit, cât mi-ai
și de fapt orice reîntâlnire mă transformă într-o poezie
pe care nu apuc niciodată să ți-o citesc
pe care nu reușești niciodată să mi-o arăți când
(aproape) ne întâlnim


în mall-uri fastfood-urile express îți oferă
prea multe opțiuni
aproape-mi doresc să aleagă din nou altcineva
pentru mine
ca mie să-mi rămână doar efortul de a mușca


dacă în aeroport ar exploda acum o bombă
aș rămâne pe același scaun
blocată în fața ecranelor, așteptându-mi zborul
eu, o mică valiză unde simt că mi-am înghesuit toatăviața
senzația că poți să te arunci pregătit în gol

o mică pietricică aruncată greșit
și sincronul terestru ar da peste cap fizica cuantică
numerologia
astrologia
“Totul este scris în stele
cu un pix stricat”


eu - un mic embrion - fug seara spre casă
ca de un violator antrenat să mă simtă
lumina din scară nu se aprinde
liftul nu pornește

În capul meu se găsesc tot felul
de nesocoteli și fraze neterminate
cortexul meu fin ca o coajă de ou
nu mă protejează de inevitabilul exploziv
o sumă de idei delirante, felul în care te ating
dorindu-mi să tesugrum
ochii me ite-au împărțit în ambele emisfere
te-am agitat ca pe un zar
ești mereu impar ca un bruiaj în cleștii creierului
daca i-aș strânge un pic, aș putea să te omor
fără comandă,
sunt dresatăsă-mi imaginez doar
cum ar fi
și mi-am imaginat gâtul tău între degetele mele
în capul meu se găsesc toate membrele tale
pe care doa reu le pot pune la loc

Citește aici mai multe poezii și profilul autoarei: Camelia Chițescu

Copyright © 2021 Camelia Chițescu
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.