RALUCA IGNAT - ZILE DE TOAMNĂ

 

O zi de toamnă

O zi de toamnă pe divanul meu
Desfac ițe, creez povești
Din ungherele ascunse mereu
De priviri indiscrete, lumești.

Îmi zâmbește nătâng un chip
Ne-nțelegând rolul sau locul meu,
Ȋn timp ce în el iubirea înfirip
S-a umplut de insight gândul greu...

E toamnă din nou, ciudat anotimp,
Când totul se schimba și ne regăsim
La capătul lumii, în contratimp
Visând aievea pacea în noi să o găsim.

Un veac 

Un veac peste mine, un veac peste noi,
Vreme bună sau rece, furtună și ploi,
Și munţi de tăcere, suspine, bucurii,
De toate am strâns într-o tolbă
                         cu anii cei vii.

Am fost și mai suntem copii și părinţi,
Câteodată năstrușnici, uneori prea cuminţi!
Timpul trece grăbit nepăsându-i că noi
Vrem să fim mereu tineri și iubind
                                  să fim doi.

Te privesc ca și atunci, lângă geam când sosești,
Așteptarea cea lungă tu nu vrei să oprești
Nu pari prea schimbat de ani și nici eu
La fel, de un veac, ne purtăm cam mereu
                              dar nu mai ești ateu!

Diferiţi ca Alfa și Omega,
Sau poate yin și yang, cum ar spune chinezii,
Iubirea în noi spumegă
Ne-aruncă ca un val în rime și poezii.
                 ne-a provocat parestezii!

Un veac a trecut și multe vor mai veni
Copii și părinţi, părinţi și iar copii,
La braţ prin mulţime de ni s-ar cuveni
Să trăim fericiţi având bucurii
            anii să ne fie mărturii.

Dă-mi doar un șevalet! 

Dă-mi un șevalet și îți voi colora viața!
Pensula o aduc eu, culorile le am în suflet
Pentru fiecare zi am câte una pregatită, în tonuri calde sau reci, uneori chiar neutre
Cu pensula o să pictez linii groase și roșii ca focul,
Atunci când soarele ne zâmbește cald și noi ne iubim ca nebunii;
Linii fine, suave, cu bleu și albastru
Când cerul nostru ne acoperă senin
Și galbenul cald al verii în dungi pronunțate,
Ori verde crud de primăvară și-un curcubeu peste inima ta;
Maro tomnatic în serile când mă ții lipită de pieptul tău
Și îți ascult respirația, și te sărut, și te cuprind cu brațele,
Sau alb cu gri și-un pic de bleumarin pentru nopțile lungi de iarnă
Când înfrigurați ne înghesuim unul spre altul
Pe un mijloc de pat, într-o cameră de poveste
Povestind din viață despre tot, fără limită de cuvinte
Vorbim despre mări și oceane,
Despre spiritualitate, suflet, dorințe și visuri,
Apoi ne mai sărutam odată, și încă odată
(Partea asta o voi picta în roșu aprins! - e un moment de iubire)
Apoi voi adăuga oranj, pentru bucurie,
Un strop de verde pentru echilibru...
Vrei să știi cum va arăta la final viața ta?
E cea mai frumoasă pictură pe care nu ți-o poti imagina,
Dar eu știu că o pot crea.
Dă-mi doar un șevalet, iar de restul mă voi ocupa!

Sublim 

Psihoterapie și miros de narghilea
Ȋntr-un colţ, lângă canapea
Stă cadoul de la tine
Primit într-o iarnă grea.

Când aburii în aer se îngroașă
În piept ajunge aroma lor suavă
Iar mintea mea cuprinsă de o avalanșă
Se lasă pradă nopţilor cu slavă.

Mandale pe pereţi și-n mine culori
Mantre și incantaţii, rugăciuni și jertfiri
La tine mi-e gândul de la apus până-n zori
Mi-ești soare pe cer și-n vene simţiri.

Cuget și scriu, cânt și pictez,
Culori și versuri, muzică și bine
Sublimul vrea să iasă ca să-l așez
Pe-a vieţii coală în formă de... tine.

Mai multe poezii și profilul autoarei aici: Raluca Ignat

Copyright © 2020 Raluca Mirela Ignat
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.