RALUCA IGNAT

Interzis

Iubirea-n palme mi-o așezi și-n ea

Se zbate-ncet, plăpând, inima ta

Aș vrea în mine s-o ascund, dar nu

Nu pot să duc în lumea mea un tu…

Mi-e interzis!

Zâmbet matur pe chipu-ți se întinde

Când brațele deschise doresc a mă cuprinde

Tânjesc să te ating din nou, în taină

Să mă ascunzi tăcut în a ta haină

Mi-e interzis!

Doresc să fug departe-n lumea mare

Să-mi construiesc prin pietre o cărare

Pe ea să zburd visând fără oprire,

Dar dorul mă întoarce-n ispitire…

Mi-e interzis!

Clepsidra timpului pe masa ta trăiește

În ochi admiratori iubirea crește

Eu mă deschid spre tine și spre mine

Visând că ești mereu al vieții bine…

Mi-e interzis!

Te părăsesc în mintea mea mereu,

Dar fără tine drumu-i greu

Când obosesc îndrept pașii spre locul

Din fața ta, sfidând norocul…

Mi-e interzis!

Azi fantasmez cu mine, despre tine

Mă zbat printre imagini și suspine

Frământ aluatul fără jumătăți

Ascund dorința între strâmbătăți.

Mi-ești interzis!

Nu știu să Te iubesc

Nu știu să Te iubesc pe Tine

Oricât ai vrea să mă înveți!

Te strig mereu când nu mi-e bine,

Te părăsesc când mă răsfeți.

Din chip de lut vrei să cioplești un om

Frumos și demn, iubitor și smerit,

Dar lutul Tău se schimbă ca un pom,

Își pierde frunzele când frigul a sosit!

În căderea eternă a neamului omenesc

Privesc spre o rază trimisă din cer.

E glasul Tău pur, divin, nefiresc,

Prinsă-n vârtej, la lumină eu sper...

Te vreau lângă mine când frigul mă doboară,

Singurătatea-mi sumbră așteaptă adăpost.

Mi-e greu și Te chem, spre mine coboară!

Cuprinde-mă-n brațe, să simt că am un rost!

Dacă eu tot voi cădea din iubire,

Atinge-mă încet, cu brațe moi,

Nu mă lăsa să zbor fără de știre,

Nu mă lovi, clădește iar un Noi!

Aprinde-mă de dorul Tău nebun

Să simt că arde în mine focul sfânt,

Căci azi sunt om și tare ca un tun,

Dar mâine pot fi doar o frunză-n vânt.

Puterea Ta mă arde ca un soare

Ce razele-și coboară pe pământ.

Aș vrea să Te privesc, dar frica este mare

Mă mulțumesc să cred și să îți cânt.

Învată-mă să fiu iubire pură

De-a pururi să rămân în dreapta Ta

Iubindu-Te pe veci să uit de ură,

Să uit c-am fost aievea partea rea!

Nostalgie

Se zbate o lacrimă

Pe geana timpului trecut

Eu, cu mine

Țes visuri...

  

Raluca Ignat (n. 16 mai 1985, București): Absolventă a Facultăţii de Sociologie-Psihologie (2009). Formare postuniversitară în Psihologie clinică și Psihoterapie sistemică de cuplu și familie. În prezent psiholog și psihoterapeut, coordonatoare a unor evenimente de specialitate. Autoare de poezii, roman, proză scurtă. Redactor colaborator al Ringier România între anii 2015-2020.

Concursuri și premii: 

Premiul II obținut la concursul literar "Fascinația mării" (secțiunea proză, Constanța, 2016)

Premiul II și premiul special la concursul organizat de revista "Familia Ortodoxă" (cu textele “Scrisoare către Dumnezeu” și „Scrisoare către copilul meu”, 2012 și 2014)

Cărți/texte publicate:

Dezvoltare personală, vindecare emoțională și maturizare (editura Atman, 2016) 

Iubire vrac (editura Astralis, 2017) 

În noua noastră viață (editura Paralela 45, 2017) 

Eroii nu mor (text publicat în antologia “Fascinația mării”, 2016 și în revista „Agora”, 2016) 

Oamenii mării (text publicat în antologia „Fascinația mării”, 2016)

Citește și: Raluca Ignat - Zile de toamnă

Copyright © 2017 Raluca Mirela Ignat

Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.