Nicoleta Crăete - Femeia cu trupul de ceară (editura Grinta, Cluj-Napoca, 2019): Volumul a apărut în
colecția Poezia 9, colecție publicată în colaborare cu Direcția 9 și coordonată de Adrian Suciu, ca urmare a premiului obținut de autoare la secțiunea
Manuscris a Festivalului Internațional de Poezie de la Sighetu Marmației,
ediția 2018. Coperta: Vladimir Negoiță: coperta IV: lucrare de Cătălin Muntean.
„S-a lăsat mult așteptată, această coborâre în văzul lumii, din turn, de
prințesă neconvențională. Nu din frica de lume, ci intrigată fiind de atâtea
muchii nejustificate ce pândesc în colțurile pe unde putea să fie rotund.
Bănuiam eu pe undeva, după aburii sau norii ce erau prin preajmă, că ar fi
vorba despre o descindere specială. Și trebuie procedat cu grijă, pentru că e
„femeia cu trupul de ceară”, care nefiind, ar fi și culmea, Nicoleta Crăete, ci
o reproducere a ei într-un exercițiu de
recunoaștere prin lume, unde evident că se produc coliziuni cât poate cuprinde
partea afișată a respectivei lumi. (…) Astfel, un sejur
remarcabil într-o carte care mă miră că stă locului și nu umblă cu devenirea pe
la șuete de spirite de cărți, petrecut la cote apocaliptice cu o poetă care nu
seamănă nici ea cu ea decât ea cu un mister, darmite cu altcineva. Luați spre
citire!” (Daniel Marian - Nicoleta Crăete, Artizana
paradoxurilor)
nu sunt eu întinsă pe masa asta lungă și
albă
nu ies copaci din trupul meu
din care să crească o pădure întreagă
apoi
în care să mă pierd
nu i-am chemat eu pe toți acești oameni
la masă
și nu înțeleg
eu nu am mai deschis ușa de zile întregi
am acoperit toate oglinzile din casă cu
mâna
și mi-am lipit pe frunte o carte
care să mă împiedice să cad
poem
luminat
frica s-a așezat la baza lumii să se
odihnească un pic
deasupra niște furnici îi spărgeau
semințe în cap
una două
șapte nouă
dar uite cum din urechea dreaptă răsări
o religie
cu picioare prelungi
o adorau și adoratorii de mijloc
o adorau și adoratorii de stânga
că până și cei adorați o adorau
și ar fi fost prea multă armonie în lume
de n-ar fi fost
dar iată cum în urechea stângă furia
creștea din stări limitrofe
războaie șuvoaie
le adorau și adoratorii de dreapta
și până ți cei adorați le adorau
tu doar să-mi ții lumânarea să scriu
vis
răsturnat
iubirea e un eșafod pe care dormim
iar somnul nostru are ferestre cu vedere
spre păsări
nu-ți face leagăn din părul femeii
îndoite cu apă
o pasăre și-a făcut cuib în el
ca să moară
o vei planta a doua zi
și vei ști
că nu știi nimic din ce știi
când cu mâinile oarbe pe trupuri citești
nu mai rămâne decât să legi copacii cu
fața în jos
să se oglindească pământul în ei când te
cheamă
cu nume străin
sfinți
în iarbă
adevărul trecea prin mulțime
cuminte și gol
dar mâinile atât de negre de albe
dar mâinile atât de mari sau de mici
ai fi zis că poartă vălul pe ochi
și ei au strigat
un război
în mintea nebunilor
și ei au strigat
umbrelor
ce au dat începutul
altui chip
îmbrăcat în armele sale
și ei au strigat
la limpezitul împrejurului
punerea pe dinainte a trupului
pe când tăcerea se lăsa
peste poate
arătările
zilei
adevăr vă spun vouă
de aici
din lumina asta oarbă și deasă
care a desfăcut vocea de trup
iar trupul mi l-a desfăcut parte
de parte
căci mă voi ridica
și nu va fi întristare în vocea mea
numai zâmbet și moarte
adevăr
din rânjetul sticlos al lupilor
unde m-am așternut să dorm
căci mă voi ridica
parte cu parte
și nu va fi întristare în umbletul meu
numai zâmbet și moarte
și
soarele s-a prefăcut într-un soare mai mic
s-au trezit ei împărțiți
împrăștiați
într-o minusculadă
doi fugeau încolo
joi fugeau încoace
oameni suntem
cu gust de șoareci
și mergem în aceeași direcție
să ne judece deci laolaltă
zise el
pe tărgi de luptă
purtând împreună un soare
alcoolic și mic
să ne arate calea
și soarele s-a prefăcut într-un soare
mai mic
de
interes general
sunt victima perfectă devorez călăi
pe lacrima lor înghețată fac piruete
discrete cochete
cu rochia mea roșie din sârmă ghimpată
unde s-au prins cei câțiva pitici în
rochie roz
care mai ieri îmi șoptiseră că
orice agresor este la bază o victimă
astfel încât
adevărul alunecă între noi mai ușor
decât o pastilă înaintea
confesiunii finale
Mai multe poezii și profilul autoarei
aici: Nicoleta
Crăete
Citește aici: Auziților mei, De-aceea, Lumină pentru o străină
Copyright © 2019 Nicoleta Crăete
Utilizarea integrală sau parțială a
articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.