Savu Popa - Noaptea mea de insomnie: colecția „Cartea de poezie” a editurii „Cartea
Românească”, București, 2018
Despre
pielea ta
Egiptenii,
Cunoscând pielea ta, au spus apoi,
Primul pergament ar fi arătat ca aceasta,
Cunoscând pielea ta, au spus apoi,
Primul pergament ar fi arătat ca aceasta,
un comerciant din centrul oraşului
Singapore,
ne vorbeşte despre
superstiţiile, legendele acestui loc,
în malaieză, chineză şi tamila,
Ne arată un apus cu aceleaşi striaţii
Ca pielea ta
înfiorată.
ne vorbeşte despre
superstiţiile, legendele acestui loc,
în malaieză, chineză şi tamila,
Ne arată un apus cu aceleaşi striaţii
Ca pielea ta
înfiorată.
Covorul, pe care împăraţii călcau
Cu tălpile goale,
Roşu ca pielea ta
Din jurul coapselor.
Cu tălpile goale,
Roşu ca pielea ta
Din jurul coapselor.
Melcul despărţit brutal de cochilie,
Lăsând în jur urme, arătând ca pielea ta
spălată
în râul rece.
Lăsând în jur urme, arătând ca pielea ta
spălată
în râul rece.
Dincolo de pielea ta, e tot piele,
Mi se pare că lipsesc sângele, carnea, oasele,
Straturile de piele continuă la nesfârşit.
Seara, îţi ascultam inima,
Se auzea îndepărtat precum un clopot de incendiu în vreun sat vecin.
Mi se pare că lipsesc sângele, carnea, oasele,
Straturile de piele continuă la nesfârşit.
Seara, îţi ascultam inima,
Se auzea îndepărtat precum un clopot de incendiu în vreun sat vecin.
Respirațiile
noastre schimbându-și culorile
precum cameleonii
precum cameleonii
Pielea ei între ramele dimineții
Tremură ușor,
Precum ultimul strat de gheață
Al apelor
La începutul lui martie.
Tremură ușor,
Precum ultimul strat de gheață
Al apelor
La începutul lui martie.
Deschid geamul,
Las câteva păsări să intre,
Să trezească aerul,
Dând drumul luminii
Să se scurgă prin tunelurile camerei.
Las câteva păsări să intre,
Să trezească aerul,
Dând drumul luminii
Să se scurgă prin tunelurile camerei.
Tremură ușor, pielea ei carnivoră,
Minutele își împlântă vârful de lance
În trupurile noastre,
Pereții își fac discret semne de retragere,
Vor să ne trădeze,
Respirațiile noastre schimându-și culorile
Precum cameleonii.
Minutele își împlântă vârful de lance
În trupurile noastre,
Pereții își fac discret semne de retragere,
Vor să ne trădeze,
Respirațiile noastre schimându-și culorile
Precum cameleonii.
***
Noi doi,
Dacă ar fi să plecăm
Din aceste locuri,
Să ne mutăm altundeva,
Am simți pe propria piele
Senzația dezlipirii,
Rece, umedă,
Dacă ar fi să plecăm
Din aceste locuri,
Să ne mutăm altundeva,
Am simți pe propria piele
Senzația dezlipirii,
Rece, umedă,
Așa cum două poze,
De ani de zile
În același album,
Ar fi dezlipite brutal,
Apoi lipite din nou
În alt album nou-nouț,
De ani de zile
În același album,
Ar fi dezlipite brutal,
Apoi lipite din nou
În alt album nou-nouț,
Fără nicio remușcare,
Față de singurătatea lor,
După fiecare închidere
A albumului.
Față de singurătatea lor,
După fiecare închidere
A albumului.
***
Ea a ieşit din casă,
Şi-a şters tălpile goale
De preşul de la intrare,
Respiraţia ei, la atingere,
O pană albă.
Şi-a şters tălpile goale
De preşul de la intrare,
Respiraţia ei, la atingere,
O pană albă.
A luat fiecare haină din maşina de
spălat,
La urmă, cerul şifonat,
l-a pus peste,
L-a atârnat la locul lui
De la un capăt la altul
Cu două cârlige cam rupte.
l-a pus peste,
L-a atârnat la locul lui
De la un capăt la altul
Cu două cârlige cam rupte.
***
Ne strângem în braţe
Atât de puternic
Încât
Oasele nopții
Trosnesc.
Atât de puternic
Încât
Oasele nopții
Trosnesc.
O
scrâşnire de dinţi
Poezia,
O scrâșnire de dinţi
A scrâșnirii fiecăruia de dinţi,
Rădăcinile unui
Mare fost imperiu
Mare fost imperiu
Din care
Au crescut
Copaci de piatră,
Copaci de ţărână,
Copaci de aer.
Au crescut
Copaci de piatră,
Copaci de ţărână,
Copaci de aer.
***
Înainte de a scrie poezie,
Simt nevoia să îmi imaginez
Planeta Pluto venind cel mai aproape de soare,
Trecând prin el ca prin perdeaua de ceață
Uscată.
Simt nevoia să îmi imaginez
Planeta Pluto venind cel mai aproape de soare,
Trecând prin el ca prin perdeaua de ceață
Uscată.
Pentru flori,
Rădăcinile să fie palme,
le țin atât de strâns,
Încât tulpinilor le ies spinii.
Rădăcinile să fie palme,
le țin atât de strâns,
Încât tulpinilor le ies spinii.
Celui mai autentic fildeș din lume,
Să i se descopere o parte putrezită
De la început.
Să i se descopere o parte putrezită
De la început.
Pe suprafața ghețarilor islandezi,
Cerul să se topească.
Cerul să se topească.
Între cele două războaie mondiale,
Să fie distanța dintre cel mai sângeros lagăr din vest și prima pușcă ținută
În mâini de viitorul soldat sângeros.
Să fie distanța dintre cel mai sângeros lagăr din vest și prima pușcă ținută
În mâini de viitorul soldat sângeros.
Între anii 2017 și 3017,
Această noapte a mea de insomnie.
Această noapte a mea de insomnie.
Citește aici poezii din volumul: O cameră fără prize
Copyright © 2019 Savu Popa
Utilizarea integrală sau parţială a
articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.