DANIELA FĂRTĂIȘ

Eu și câteva ierni pictate

Câteva ierni pictate cu dragoste,

câteva ierni de sentimente frapante. 

Fire nostalgică, empatică și caldă

visătoare incurabilă totodată.

Mă uit la fluturi, flori și stele 

Care-i diferența dintre ele? 

Tăcerea mea vorbește...

Acum, de un dor nemărginit.

Ah, copilărie floarea mea de dor,

unde te-ai ascuns? În care colțișor? 

Unde-i copilul de altădată? 

Pur ca un bob de rouă, ca o floare îmbujorată

cu praf de stele presărată...

Dau buruienile pline cu otravă de-o parte,

te caut cu auzul, cu vederea, ostenită de puteri

n-am dat de tine nicăieri.

Dar, aud un murmurat,

vântul îmi șoptește tainic:

"Copilul pe care-l cauți nu e pierdut,

este adânc în sufletul tău ascuns!"

Jocurile, poveștile cum au trecut,

De n-am știut și nu am priceput? 

Acum tac și cu regretat constat că

am găsit ce nu trebuia căutat.....

Abis acvatic

Soarele 

Calcă apăsat

Pe valurile 

Vopsite prematur

De flori albe de cireși.

Din zborul florilor 

Atât de liniștit

Pe apa învolburată 

Mă contopesc cu marea.

Scoicile singuratice

Înspăimânte de negrele vijelii cerești

Sunt șovăielnice

La venirea mea. 

Peștii multicolori

Au furat demult

Strălucirea stelelor de mare 

Îmbrăcați în mantii diafane

Își așteaptă 

Tristul sfârșit 

Ca într-un vis ritualic.

Marea atât de limpede

Și dulce 

Este tulburată de 

Cristalizatele alge, fluorescente.

Care suspină adânc

Împletindu-se de mâinile mele

Ca într-o idilă spontană

Ca într-un sărut pătimaș.

Universul acvatic

Crește într-însul

Mii de flori galbene

Și pestrițe.

Totuși e pustiu...

Iar, buruienile sunt mai înalte

Decât reflexele Soarelui

Ce umplu văzduhul.

O frântură de primăvară

Pe un petec de grădină 

Se trezesc cu sfială,

Înfloresc și își arată 

Ramurile de sidef 

Și tulpinile de argint,

Pictate printre șoapte și povești...

Cu var de cristal

De către 

Stele.

Florile cireșului 

Prevestesc bine.

Prin mirosul frapant și îmbietor.

Roiuri de fluturi

Roz și albi,

Spânzurați de furcile cireșului

Îmbracă copacul într-o mantie selenară! 

Pe zenitul infinit 

Străpung cerul 

Rândunelele...

Frunzele de dantelă, 

Căptușite c-un fel de sticlă

Lucioasă, te amețesc cu simetria lor exactă.

Închid ochii, 

Iar, vântul îmi trimite 

Fulgi sângerii 

Ce-mi acoperă obrazul

Pictat de razele fierbinți ale soarelui.

Freamăt 

Curcubeul din ochi  

amețește toamna 

ce-mi strigă-n geam 

cu tăcerea-i de metal..

Curge rouă de culori 

frunzele cad peste noi

vântul rece ne apasă

parcă dintr-o altă viață.

Și e frig și aici 

și acolo

in lumea cea fără de dor

unde-s umbre colorate

cu parfum de cimbrișor.

Crengi subțiri și întunecate

tremură peste amurg

o fi toamna asta rece

sau e vis fără cusur?

Vis 

Era seară.

O seară dulce, dulce,

de noiembrie.

În jurul meu sunt umbre,

de tot felul,

nedeslușite.

Pașii mei sunt neînsemnați,

în marea asta de nisip,

fierbinte, fierbinte..

O umbră frenetică se apropie de mine,

are o respirație la fel de arzătoare,

arzătoare & dulce.

Mirosul de vanilie se împletește 

cu mirosul puternic de trandafir.

Iar, fire de nisip îmi străpung ochii! 

Ce vis!

Zadarnic

Cu buze de sânge

și ochi scânteietori 

cu frunze pictate

de pâcla dimineții...

Zadarnic toamna-mi bântuie 

pastelatele gânduri 

făcându-mi venele

să pulseze de miresme tari..

Zadarnic

Plâng stejarii 

și trandafirii galbeni 

cu stropi de promoroacă

și-o umbră de vioară...

OH. Zadarnic e toamnă..

Daniela Fărtăiș (n, 11 decembrie 2001, Suceava): Am urmat cursurile gimnaziale la școala din localitatea Stroiești, iar, in momentul de față studiez la Colegiul Economic „Dimitrie Cantemir” din Suceava. Activitatea mea literară este la început de drum, anul acesta descoperindu-mi pasiunea aceasta pentru scris. În acest an am participat la numeroase concursuri de creații literare, obținând mereu primele locuri. În școala generală nu eram atât de preocupată să-mi dezvolt partea aceasta artistică, însă eram captivată de tainele gramaticii, participând ani la rând la olimpiade. Devenind o experiență benefică pentru calitatea mea de elev dar, și de tânără scriitoare. Poezia a devenit ceva vital pentru mine, o gură strașnică de oxigen pe care o inhalez de fiecare dată atunci când banalitatea zilelor cotidiene mă devastează.

Citește mai multe poezii aici: Daniela Fărtăiș - Șoapte de iarnă și Daniela Fărtăiș – Perspective
Pagina Facebook: Daniela Fărtăiș

Copyright © 2017 Daniela Fărtăiș

Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.