MARIA FILIPOIU - RECURS LA UNIRE

Maria Filipoiu – RECURS LA UNIRE - Centenarul Marii Uniri (editura Libris Editorial, Brașov, 2018): Poezia patriotică a Mariei Filipoiu nu este o stare, ci un cumul de stări, ce definesc, constituie și întregesc profilul liric, făcând bătăliile date până la margini de suflet să fie intense, sângeroase, deseori crude, pentru impactul emoțional scontat. (…) Dezbrăcat de împovărarea stilistică ori de vocabularul pseudoerudit, omagiul adus înaintașilor se dovedește a fi la fel de senin, precum cerul serilor de vară pe meleagurile românești. Scrise în manieră clasică, poeziile cu profund sentiment patriotic pot fi transformate oricând într-un moment de recital poetic în preajma sărbătorilor de importanță națională ori lângă monumentele ridicate în cinstea jertfei nemuritoare a eroilor români din toate timpurile și vicisitudinile istorice. Această carte o recomand tuturor cititorilor, de toate vârstele, ca pe un testament patriotic oferit de autoarea Maria Filipoiu într-un florilegiu istorico-literar. (extrase din recenzia “Patriotismul înrădăcinat în spiritual poetic”, semnată de Gheorghe A. Stroia - Membru al Academiei Româno-Americane de Arte și Științe) Citește aici și recenzia volumului de pe libris.ro: Recurs la unire - Maria Filipoiu

Candelă pentru străbuni

(sonet de recunoștință) 

Pentru străbuni plecați în veșnicie, 

Ce s-au rătăcit pe Drumul Robilor, 

În amforă de duh duc gând roditor, 

De dor ce lăcrimează-n poezie. 

Moștenindu-le patriotismul lor, 

Din raza privirii aprind făclie, 

Pe Calea Universului să fie

Lumină în candela strămoșilor. 

Din caierul privirilor torc fire

Să țes drapel, de-a fi recunoștință 

Pentru eroi ce-așteaptă prețuire. 

Când spiritul părăsește ființă, 

Las vis nestăvilit, de înfrățire

Cu cei de același grai și credință.

Tributul victoriei

(sonet eroismului)

Victoria e istorică filă

Scrisă de eroi cu râuri de sânge, 

De când Tricolorul în falduri strânge 

Cu jertfă, pacea din soartă ostilă.

Este spiritul văduvei ce plânge, 

De dorul ce-n ochi aprinde feștilă

Și-n bocetu-i strigă îngeri, de milă, 

Iar neputința în lacrimi se frânge.  

E focul eroic aprins pe drapel, 

De inimi, ce lăcrimează-n tăcere, 

Dar străluce pe sabie de oțel.  

În eroism e a morții durere, 

Ce duce suflete în Rai, la apel, 

Când patria tribut sângeros cere.

Crucea martirului

(rondel jertfirii) 

Este martir cel ce-și duce povară

Din neam străbun prin șir de generații,

Cu sânge spălând drapelul de țară,

Pe frunte să-și poarte lauri Carpații. 

Când plugul gliei în suflete ară

Spre a sădi sentimente confrații, 

Este martir, cel ce-și duce povară

De neam străbun prin șir de generații. 

În Dunăre e jertfă milenară, 

Că-n valuri șoptesc părinții și frații: 

Din neam românesc dușmanii să piară! 

Cât strigă de pe front, crucificații, 

Este martir, cel ce-și duce povară.

Centenar inundat de lacrimi

(rondel Centenarului înlăcrimat) 

În ploi de lacrimi, nori grei se adună 

Peste întreaga obște românească, 

Să inunde centenar cu furtună, 

De opt decenii vrând să răbufnească. 

De când străini au voit să impună 

Pe-al nostru plai, stăpânire rusească, 

În ploi de lacrimi, nori grei se adună 

Peste întreaga obște românească. 

Frați moldoveni își pun plânsul pe strună, 

Din coșmarul ce-ar vrea să se sfârșească;

Cu mama-țară de-a fi împreună

Și visul strămoșesc să-i reunească, 

În ploi de lacrimi, nori grei se adună.

Viclenia din țara glorioasă

(rondel protestelor sociale) 

Mă doare tirania 

Clasei de intrigi roasă, 

Când mușcă viclenia

Din țara glorioasă. 

De când Democrația

E densă nebuloasă, 

Mă doare tirania 

Clasei de intrigi roasă. 

Domină lăcomia 

Și pentru-o turtă arsă;

Că e în România, 

Haos de care-mi pasă, 

Mă doare tirania…

(Protestelor sociale din 21.01.2018)

Mai multe poezii și profilul autoarei: Maria Filipoiu
Citește aici poezii din volumul: La poarta divinității

Copyright © 2018 Maria Filipoiu

Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.