ADA NEMESCU

Distonanţă

Ca o absenţă-n care creşte fumul
Ca un avar ce-şi dăruieşte visul
Caut murirea în trei sferturi de cer
Şi-mi risipesc scrâşnind, prea neştiut promisul

Iar o absenţă-n care curge spuma
Unor apusuri neînţelese-n trup,
Atingerea-i şoptită, prea liniştită urma
Risipei ce ne-a smuls, oftatul e-ntrerupt!

Când o absenţă rupe tăcerile la mal
Pe un talaz se lasă urmată-o-nchipuire
Neliniştită rana se schimbă-n elixire
Mai dulci decât dorinţele-n aval

Uite, cum o absenţă se tânguie uitată…
Nici umbra ei nu ştie, cum s-a născut cândva
O certitudine-ar fi vrut, din neant adăpată
Se rătăcise însă şi urma-i o… durea!

Să colorăm alt rai

Îngeri se sfădesc, nu în joacă-şi spun
fiecare crede că e cel mai bun
se-ntrec în ninsori, ceruri inventează
în culori sublime, nourii pictează

cum să-amestecăm zilele cu nopţi?
flori de liliac, peste struguri copţi
visele pierdute într-un lan de in
ceai bun de măceşe, cănilor cu vin!

într-un rai promis, dacă arunci privire
vezi cum se transformă chinul în iubire
nu există zână, fără un surâs
sorb lacrimi curate şi le schimbă-n râs

...hohote se-aud, muzici cristaline
ca să-ajung în rai, chiar să mor îmi vine
dar mi-aş mai trăi, zilele-mi puţine
raiul pe pământ, cred că-mi şade bine!

Da,  eşti fericit, plajă nu avem
dar dansează inimi, în suav tandem
steaua ta subţire, m-ai numit instant
iubirea inundă suflete constant

mă privesc cu jind alte stele mii
rugăciuni şoptesc frunzele prin vii
toamna asta vie, ne-a purtat noroace
sufletul îi cântă inimii să joace...

cum să nu tresar, înger alb şi bun?
dacă mă întrebi, cum să nu îţi spun
că respir curat, dar mă doare, ştii
că te chem întruna, uneori - nu vii!

Însingurare

Tulburătoare umbre ascunde-n ochi mirarea

Aşa-mpletită amar, cu-o pândă ce se pierde

În amintirea vie, a lunii noastre… verde

Ce-şi caută de-atunci culoarea şi cărarea

Iubire, lasă teama să-şi mistuie arsura

Rămâne-vor curate doar dimineţi cu noi

Norocul ne pândeşte, din frunza de trifoi

Degeaba închizi ochii, degeaba asmuţi… ura

Desăvârşim uitări, uitând cât doare visul

Tot numărând haotic, pe degete, fiori

Mimând, nu ştiu să-aştept, iar tu, nu ştii să zbori

Biet curcubeu pierdut, să-ţi inventez… culori?

Eu mă iubesc în tine, iar tu în mine… dori

Nepăsarea nu zâmbeşte niciodată pe alei

Printre şoapte răzvrătite, flori de nalbă tulburate

Curajoase sunt, curate, vorbele de-alint, dintâi…

Mai apoi, se risipesc, în neant, ca deocheate!

Soarele încet se saltă, sprijinându-se-n călcâi.

Undeva, suspină umbra, floarea-n sevă se dospeşte

Tot imaginând răcoarea fluturaşilor firavi

Hrănită din amintire, floarea de castan trăieşte

Dincolo de nepăsarea, săgetând cu ochi hulpavi

De pe umărul dreptăţii, se iţesc ca idealuri,

Doar dulceaţa-mbrăţişării, simplă ca o rugăciune

Şi sărutul cast al gurii, ce-ar uni şi două dealuri,

Cu fiori urcând din vintre, pe un drum ce nu se spune…

Ce muţenie mă-ncearcă! Trei tăceri nu-s de ajuns,

Dacă inimii – o floare, simţăminte nu-i păstrezi

Plânsul fără lacrimi vine, potrivindu-se ca… uns,

Şi înneacă ce-am născut, din iubiri şi dor, nu crezi?

Zorii mustăcind a ceaţă, zornăie ca mărunţişul

Trecătorilor prin viaţă, le revigorează gânduri

Aşteptându-i, chiar lumina, îşi ascute calm tăişul

Întunericimi rămâneţi neştiute, în străfunduri…

Eu aştept, şi cred, şi simt, ca o veşnică fecioară

Ţes ca ploaia, penelopă cu inflexiuni de stea

Cifra doi a obosit, rătăcită-a câta oară?!

Prin poeme minunate, azi, scâncind la poarta mea.

Ada Nemescu (n. 16 noiembrie 1966, București): A activat pe site-urile literare Agonia, Esențe, Insemne Culturale, Negru pe Alb (în perioada 2013 -  2018, a obținut premiu I și premiul II pentru proză, respectiv pentru poezie, în anul 2017), Literaturitate (desemnată autorul lunii ianuarie 2018). A debutat publicistic în antologia „Autograf pentru m(â)ine” (antologie „Însemne culturale”). Ada Nemescu pregătește în prezent textele – poezie și proză - pentru volumul de debut.

Prezențe în volume colective:

Autograf pentru m(â)ine (antologie „Însemne culturale”)

Antologia de umor negru... pe alb (antologie de epigrame, poezii și proză umoristică)

Toamna asta plouă cu lacrimi (antologie de texte în memoria vicimelor de la clubul COLECTIV)

Amprente pe cerul înstelat (volumul colectiv de proză, coordonator Camelia Pantazi Tudor, editura Astralis, 2018)

Blog: Simboluri Verzi

Citește mai multe poezii aici: Ada Nemescu - În palma sorții

Copyright © 2018 Ada Nemescu

Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.