VALI ORȚAN - MIERE DE NUFERI

Vali Orţan - miere de nuferi (editura TIM, 2018): Fie că scrie despre un chiştoc de ţigară, fie că aleargă după un tramvai pe care îl lasă să plece după ce l-a ajuns, Vali Orţan poetizează, adică scrie despre dor, iubire şi sensibilitate. Din fericire, nu recurge la rime străvezii şi are ochi pentru fiinţele şi obiectele din jur. Miere de nuferi e un titlu ce anunţă înclinaţie către splendoare şi esenţă - anume lirică de compensaţie, în lumea actuală. (Felix Nicolau) 

miere de nuferi

când perla nu se mai naşte

dintr-un gunoi

intrat în ochiul scoicii

şi e doar o podoabă

vândută de bijutieri

când nufărul nu-şi mai trage seva

din nămol

şi e doar floarea

vândută de ţigănci

când rugăciunea

trece prin litanie

şi devine cor bisericesc

ne rămâne speranţa

că ne vom îndulci

cu miere de nuferi

la răscrucea sentimentelor

indiferenţa este doar o cămașă de zale

locul unde simţi cu adevărat

ce înseamnă dorul

este peronul gării noaptea

noaptea gara miroase

a plecări şi a sosiri

(de multe ori întârziate)

noaptea gara miroase

a cer senin a stele

şi a traverse îmbibate în motorină

noaptea gara miroase

a aşteptare

aerul dinapoia cuvintelor

stau la taină cu gândurile mele

uneori îmi răspund

uneori se ciondănesc între ele

de cele mai multe ori

nici măcar gândurile

nu-mi răspund

peste cuvinte s-a aşternut praful

până şi uitarea a învăţat să tacă

dacă arzi fără flacără şi fum

nu înseamnă că nu devii

puţin câte puţin cenuşă

cumva ar trebui

să accept perversitatea

ispitei de a mă împiedica

de aerul dinapoia cuvintelor

dacă-i smulgi păsării penele

îi smulgi zborul

îi mai laşi doar aerul

să respire fără zbor

egoism

uneori dumnezeu

pare un altfel de atlas

unul care ţine păcatele lumii

pe umeri în timp ce

cu fiecare muşcătură

a buzelor

devine miner

unul care nu spune

noroc bun

nici măcar doamne ajută

vrea doar sa găsească el filonul

gusturi

am luat o zi în mâini

am frânt-o şi am muşcat din ea

ca dintr-un fir de iarbă

avea gust de crud şi de copilărie

mirosea a noapte de toamnă

când se culeg viile

dacă merele au gust de mere

pentru ca aşa am fost învăţaţi

tu de ce eşti altfel?

ţi-am luat trupul în mâini

şi l-am frânt în îmbrăţişare

te-aş putea gusta de un milion de ori

şi de fiecare dată ai avea alt gust

niciodată diferit de ultimul

şi totuşi altul

poezia

un melc fără casă

sau o răstignire

pe hârtie

Copyright © 2018 Vali Orţan

Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.