RALUCA REINERTH

47/ 14 25 57 & cifre

fumul trece de la 47 la
48 prin apartamentul cu pereți de hârtie
afumând faianța vecinului

trebuie să expirăm pe geam să
vorbim prin semne

1000 de rotații pe minut o
trezesc pe vecina în ora de liniște și
ține să tropăie să
știm
ce nedreptate i-am făcut

ai grijă nu
dansa prea tare nu
trânti obiecte nu
geme
chiar dacă te-ai împiedicat de inima mea

nu vrem să trezim vecinii cu
ce-mi torni în pahar

we're two feet above

47/ 16 8 clar 34 înțelegi

te întreb dacă
îmi dai voie să scriu pe masa din bucătărie
tu spui nu deși
ți-am umplut-o de semnături și
versuri triste și
amprente și
umbre de creion B2 în trecut

încă nu știu dacă
ți-ai ascuns afecțiunea în sau sub
borcanul de nutella -
în câteva zile
voi curăța ce a mai rămas în el
cu un colț de pâine
și voi pleca

în câteva zile aștept să mă suni să întrebi

dacă poți șterge ce am mâzgălit prin bucătărie

47/  să numeri cuvintele

eman singurătate pe

strada asta cu nume de munți pe

care-mi târăsc umbra

și scriu despre luna care n-a răsărit încă

și despre părul meu nespălat care

nu stă aiurea

și despre netflix and chill cu o

cană de ceai

ioana îmi scrie pe facebook

ioana are nevoie de mine de

prietena ei cu care împarte piscina noaptea

netflix and chill în camera mea e lumină

roșie

mă pătrunde

ochii mei văd pe întuneric

mâinile tale care se apropie să mângâie

47 și pereți ruginiți care scârțâie

tavan care scârțâie

geamul meu termopan care

scâr-țâ-ie

te apropii în vis-ez cu ochii deschiși

retezatul din piscină

perseidele pe care nu le-am văzut

o noapte pe an nu iubesc ploaia

ioana is typing

everyone is typing, dar tehnologia e importantă tehnologia e importantă teh…

în mintea mea pereții scârție și-ți aud vocea

îmi pășești prin suflet ca un

mim anonim cu care împarți cafeaua

pe o stradă din paris

ca o umbră la fel de rătăcitoare pe zidurile

celorlalte case de pe strada cu nume de munți

care mă STRIGĂ

când vii

pașii tăi se simt apăsați

pe tâmplele mele

adorm scufundată în inconștientul tău plin

de pisici negre și clauni și

filmele de groază care nu te bântuie de când aveai 13 ani

toate numele pe care mă chemi, baby

răsună șoptit

no, I don’t need sex

I need you

I need netflix and chill holding you

te prefer cănii de ceai fierbinte

îmi ard papilele și sufletul ca o bucată de hârtie

reconstruită

te expir ca să-mi aduc aminte de tine

și arunc ultimul fum la coșul de gunoi

Raluca Reinerth (9 august 1998): este absolventă a Colegiului Național „Iancu de Hunedoara”, în prezent studentă la Universitatea Babeș-Bolyai, Facultatea de Psihologie. A debutat în revista Ardealul literar și a fost publicată în revistele Discobolul și Familia. A participat la întâlnirile cenaclului literar hunedorean ”Victor Isaac” și la diferite evenimente culturale: Colocviile tinerilor scriitori (Alba Iulia) sau blitzshow (București).

Mai multe versuri semnate Raluca Reinerth aici: Poeme pe frunze uscate

Copyright © 2017 Raluca Reinerth

Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.