MIHAELA BĂBUȘANU

Profil incomplet

Atârn de idei neterminate
ca o umbră a trăirilor neconcretizate,
celebrele mele sclipiri adolescentine
se întrevăd rar și tot mai rar,
pe chipul meu inert la emoții pozitive
arabescurile din colțul ochilor
nu le mai pot numi linii de expresie,
iar săgeata câtorva neîmpliniri majore
mă străpunge fix în călcâiul lui Ahile.


Secretul nostru

Sub pielea mea albă
tu te-ai insinuat adânc
repetat, fără somn.....
mi-ai acoperit împotrivirea
și sânii mei inspiraționali,
ca o poezie de Nichita – spuneai -
cu sărutări și emoții.
Știi? păstrez și acum ambalajul
de la ciocolata neagră cu mentă;
este singura dovadă
a acelei zile despre care
nu putem povesti.


Ești

Nu-i nimic de înțeles,
nu-i nimic de explicat,
în aerul rece de iarnă
tu ai fost răsuflarea fierbinte,
inima acestor cuvinte
care rod în ambele direcții
începutul de istorie.


Cuvinte pentru tine

E timpul...
Ți-am spus că voi scrie
O altă poezie,
De fiecare dată cuvinte
Să laud
Iubirea de acum.
Și când ne vom revedea,
Amintește-mi să-ți povestesc
Despre cuvinte cu dublu înțeles,
Să-ți spun despre misterul
Kimonoului ascuns în șifonier
Și despre despre celelalte cuvinte
Care se înmulțesc
Din ce în ce.


De scurtă durată

Ne-am despărțit exact când
începusem să mă obișnuiesc
cu dulcele gust al începutului;
nu am apucat să ne certăm,
să ne tachinăm sau să ne ignorăm,
iar inima mea nu avea nevoie de pilule
ca bine să se simtă.


Retrăire

Dorinți visate,
emoții fierbinți,
tu aievea.
Dragostea noastră
scurtă ca o iluzie,
m-a însemnat mai adânc
decât un rid profund
de expresie.


Hello, ce faci?

Mi-e dor de tine,
de chipul tău surâzând,
de trupul tău aproape ahilic,
de sclipirea din ochii de tăciune.

Mi-e dor de gândul deschis,
de întrebarea ta capcană
„ce așteptări ai de la mine”?
mi-e dor de mâinile tale fierbinți
care mă ridicau spre ceruri,
mi-e dor de zâmbetul trecut,
de lumina ta în plină noapte
sau de simpla întrebare
            „hello, ce faci?”
Mi-e dor de paharul de vin
pe care-l sorbeam împreună,
mi-e dor de acea incertitudine
care mă făcea să te aștept
de fiecare dată mai mult.
Mi-e dor de tot. Ție?


Aș vrea...

Răsfoiesc cartea căreia
i-am făcut corectură împreună...
e cartea ta, a voastră,
o răsfoiesc absentă, de „n” ori,
și aștept să mi se spună că încă nu e vremea,
că ar trebui să mai stau,
aș vrea să apari dintre pagini
să mă iei de mână
puțin brutal, cum îți este felul,
în schimb, dintre pagini,
apar tot mai insinuant,
niște așchii de silex
pe care le-aș folosi
să îmi tai venele,
în speranța că mirosul sângelui meu
va ajunge la tine.


Deznădejde

Iarăși apare luna peste ziua aceasta
în care iarăși te-am așteptat în zadar.
Nici un apel sau sms pe telefon,
nici un mesaj pe facebook
sau măcar unul subliminal,
iar după ce adorm
plină de speranță pentru o nouă zi,
nici măcar nu te mai visez.


Te mai aștept

Încă îți mai păstrez trecerea,
periuța de dinți și pijamaua,
încă te mai asemui lui Ahile,
încă-ți mai sărut urmele
și-ți mai adulmec pașii;
încă sunt neîmblânzită,
încă neostoită,
încă aștept
să-mi port în pântece mânzul
și să nechez a împlinire,
încă te mai caut cu fiecare fluture
care-mi migrează din stomac
spre altă și altă floare
și încă te aștept
mai Briseis ca niciodată.


Lego

Te-am recompus în fiecare gând,
Te-am recompus în fiecare vers,
Și nu, nu te-am uitat nicicum,
Doar te-am pierdut și-acum,
Ca și atunci, prin… lume.


Acasă

Acordurile ample ale casei noastre,
Culorile vii ale cerdacului,
Tata impunător pe alee
Cu ochii mai veseli și mai albaștri decât cerul,
Mama înțeleaptă în prag
Cu mâinile în șold, ca o amforă,
Cei trei frați mai mari tot venind și plecând,
Stejarul de la poartă veșnic falnic,
Toate acestea nu le mai simt,
S-au risipit ca o pulbere
Scăpată dintr-un recipient,
Și dacă n-ar fi fost adevărate
Poate nu m-ar durea atât de mult.


Valetul

Da, te aștept la drum de seară,
La măsuța pictată
Din fața paravanului japonez,
Să bem împreună ceai de iasomie
Și vin roșu, demidulce,
Demidulce ca tine,
Sau poate ca mine.
Să mă-ntrebi ce mai fac,
Dacă sunt bine
Sau dacă mi-am refăcut viața.
De mult nu ți-am mai simțit
Ochii stăruind asupra mea
Doar în cărțile babei mi-a ieșit
Valet de inimă, la drum de seară.


Accept

Și da, mi-e dor!
Te port cu mine în bagajul de mână
La clasa întâi,
Ești pixul care-mi completează rebusul
Și-mi scrie epopeea noii vieți,
Ești ideea care mă animă
Și dă sens scenariului
Deunăzi imprevizibil,
Ești actorul meu principal fără de care
Nu mai pot face nici o regie.


Vara mea târzie

În vara mea târzie
Fructele sunt mai zemoase și mai dulci,
Izvorul deunăzi secat a reînceput să susure,
În vara mea târzie
Soarele este mai blând și înțelept
Și nu-mi aduce decât beneficii,
Iarba este mai verde și mai fragedă,
În vara mea târzie
Păsările migratoare nu mai pleacă
spre țările calde,
Și cum totul este atât de frumos
și imprevizibil, iaca și-o minune:
Deunăzi am văzut chiar prima barză
cu un copil în cioc.

(poeme din volumul „Dragoneasa/La Dragonesse”, editura „Ateneul Scriitorilor”, Bacău 2021)

Mihaela Băbușanu (n. 12 martie, Băcești, Vaslui): Licențiată în muzeologie și istorie. A debutat în volumul colectiv “A patra zi” (Iași, 2005), ca urmare a participării la concursul de poezie “Poezia Tinereții”. Mihaela Băbușanu a debutat pe plan local în anul 2006, în revista Ateneu, apoi în Forma. A publicat în revistele de cultură: Plumb, Ateneu, 13 Plus, Oglinda literară, Meridianul, Cadran cultural, Convorbiri literare, Albatros, Capoliveri haiku (Italia), Dor de dor, Ateneu, Banchetul, Alternanțe (Germania), Boema, Meridianul cultural românesc, Răsunetul, Clujul literar, Monitorul de poezie, Banchetul, Spații culturale, The Poet Magazin (Anglia), The Asahi Shimbun (Japonia), Jurnal israelian, Poezia, Ploc-la revue de haiku (Franța), Scarlet Dragonfly Journal (Japonia), Espacio Luna Alfanje (Argentina) ș.a. Din anul 2014 organizează la Bacău festivalul “Japonia departe-aproape de Bacău”. Administrează pagina “Bacău - personalități ale locului”, fiind inițiatoarea, împreună cu jurnalistul Romulus Dan Busnea, a evenimentului cu același nume, născut din dorința de a readuce în atenția băcăuanilor și nu numai personalități ale locului, valori ale culturii naționale mai puțin știute, unele chiar uitate, biografii scoase la lumină care vin să completeze un vid informațional și să îi reașeze la loc de cinste. Mihaela Băbușanu este membră a Uniunii Scriitorilor din România și a Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România.

Prezențe în antologii:

Poeții Bacăului la început de mileniu (autor Cornel Galben)
A treia carte. Poezii (autor Cristina Ștefan)
Antologia Plumb 600
Numărând cocorii
Autoare de haiku din România
Personalități băcăuane
Cele patru anotimpuri
101 vasluieni pentru 100 de ani
Florilegiu de primăvară
Ție, cireșul meu înflorit
File din istoria haikuului românesc
366 lecții de haiku
Însemnări (ne)critice, Jurnal de lectură (autor Cristina Ștefan)
Alb pe negru (cronici, autor Melania Cuc)

Volume de autor:

Stejarul cu flori de cireș/The cherry blossom oak tree (2014)
Femeia bonsai (Bacău, 2015)
Adevărata fericire/True happiness (Bacău, 2010)
Cu Mercur în exil (Bacău, 2016)
Dragoneasa (Bacău, 2019)
Dragoneasa/La Dragonesse (ediție revizuită și cu traducere, Bacău, 2021)
Semne și însemne/Signs and marks/ (Bacău, 2022)

Semne și însemne /Signs and marks /Signes et insignes (traducerea în franceză Florentina Stanciu, traducerea în engleză Elena Dobrin, Editura Magic Print, Onești, 2023)

 

Citește aici poezii din volumul: Semne și însemne

Blog personal: Mihaela Băbușanu


Copyright © 2023 Mihaela Băbușanu
Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.