Poezii din volumul: “Jocul cuvintelor fără lacăte” (Editura Neuma, 2022):
ața vremii
între coastele inimii unui posibil Adam
s-au rupt coarnele cerbului
încercând să scoată dintre ele o posibilă Evă
și biletele ei către viitor
pline de dramă și amor
ne simțim eliberați
din placenta unicului pol
cu gândire pozitivă
dintre pinguinii ce pigmentează cu alb şi negru
brâul aureolei boreale
trebuie să fim atenți ca el să nu se rupă
nu ar exista o justificare
pentru acest accident
când vor fi schimbați polii
cum uniformele locotenenților
aflați în rondul de noapte
pe cei pierzători
nu va fi suficient să-i despăgubim
doar cu câţiva crini regali
întrucât coroana lor s-a micşorat
mult prea mult
pentru capul unei gândiri pozitive
sub steaua polară
simt dorinţa
de a-mi înmulţi zilele
cu câţiva ani în plus
aşa cum se înmulţesc gradele celsius
la ecuator
unde nimeni nu poartă în sânge
zarva omului de zăpadă
pe care o face
atunci când mă ceartă
în gândul oamenilor cumsecade
fiindcă nu are cu ce plăti
cele câteva ore de dragoste
în plus
acestea fiind trecute
în caietul cu datorii
pe numele mic
din ce în ce mai mic
cum glezna unei vocale
fracturată
după ce a dat Dumnezeu
cu roata propriei bunătăți
peste ea
există o vară în inima ta
cu mulţi decibelicâţiva miliardari
şi câteva morminte nesăpate
doar măsurate
într-un timp încă netrăit
într-o iarnă
în care nimeni nu se acomodează
cu dragostea cea de toate visele
de toate fenomenele
care au poluat-o
amendate în cele din urmă
cu câţiva cai albi împuşcaţi
şi câteva interese
care au fost, pe bună dreptate,
penalizate şi ele
numai curcubeul poate înţelege
de ce e vară în inima ta
cu sunete atât de înalte
gata să spargă Capela Sixtină
cum şi albastrul fragil din ochii ce o privesc
ce nu i-au aprins iubirii focul
nici de gardul său viu nu s-a rezemat
doar a tolerat o comunitate de vrăbii
pe acoperişul din sticlă antiefracţie
al poemului glorios
am tot ce alţii nu au
câteva pahare cu lacrimi în plusstau familiar
la aceeaşi masă cu mine
unele fapte
nu mă cunosc prea bine
n-am băut niciodată un ceai împreună
dar nici cu inşii situaţi pe o poziţie adversă
adică împotriva păcatului de a fi
exact ce nu voiau
nu îşi căutau binele în altă parte
înnoptau înlăuntrul unor insomnii
legaţi la ochi
aşa cum e verdele în zori
simţindu-se stingheri
cum nodul la cravată
sub mărul lui adam
fără ambiţia de-a se înălţa
în gâtul fericirii
pentru a demonstra un adevăr
deja ştiut
nu mai suntem doi
vorbele pot fi date la cusut
aţa poate fi dată pe după deget
literele pot face pasul piticului
pe hârtia mov
şi Dumnezeu mai ştie cine
poate lipi cuptorul
înainte ca aluatul zilei de azi
să devină pâine neagră pentru ziua de mâine
nu mai suntem doi
în fiecare ochi a rămas un singur moştenitor
al comorilor bănuite
iar în această seară sunt zero vorbe cusute
pe singura închipuire palpabilă
aşezată la masa cu faţa roşie
şi dacă nu e unul nu va fi nici doi
pentru a ne apleca peste gardul lui
astfel încât să fim văzuţi
şi imortalizaţi în acţiune
dând startul unui singur înger
care ar putea atinge cerul
atunci când sare la prăjină
de pe umărul nostru
ultima noapte de gardă
în ochii tăi
şi un răsărit necunoscut
o faţă scăldată în soare
fiecare cută şi fiecare desen
poate ridica valoarea tabloului
menţionând pe el
ora de întâlnire a culorilor
să fie zece fix
cu acordul de principiu gata încheiat
în termenii cei mai clari
cu o mică precizare
materialul critic să fie moale mătăsos
cum poartă zeităţile
ce plachează cu aur orice gest făcut
orice sunet să fie în armonie
şi înţelegere perfectă cu sine
degetele să se plimbe pe clape
cu notele grave tatuate
pe buricele degetelor
ce însumează anii de iubire
depuşi în vistieria timpului
ţinuţi acolo
pentru orice eventualitate
pentru orice nevoi
Mai multe poezii și profilul autoarei aici: Ana Ardeleanu
Citește mai multe poezii aici: Garderoba cu şoapte, Ca un praf de cretă, Ana, Un corp de iluzii, Scamele cuvintelor
Copyright © 2022 Ana Ardeleanu
Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.