ANDREEA CIOBANU

 

**

neacceptabilă de iubit
spulberată astfel,
de mii de scuze invalide
te caut în ei,
te caut în marea mulțime
și nu, nu te găsesc,
nu reușesc, nu voi reuși
ești evidența existenței,
naivității mele.

literele, sunetele
silabele, cuvintele
iubirea, povestea noastră

totul este inexplicabil
nu pot dovedi că sunt îndrăgostită
și știi de ce?
fiindcă eu nu exist.

eu nu exist pentru tine,
pentru tata,
pentru lume,
pentru mine,
eu fără tine nu exist.

și acum,
pentru ultima dată declar,
nu pot dovedi
că sunt îndrăgostită
fiindcă sunt
neacceptabilă de iubit.

**

emoțiile au început a se contopi cu spaima,
clădind frustrare și agonie.
mișcarea greșită pe care am parcurs-o
la nouă și șaisprezece minute
în grăbita seara a lui decembrie,
se contopește tot mai mult cu amestecul gândurilor văzute prin tine în patima iubirii.

aș deveni o monosilabă de orpiment
și chiar de sfios ai fi,
dacă ți-ai călca pe suflet
măcar puțin
denotând compasiune
pentru a ta mândrie
și m-ai cuprinde de mână
să fugim împreună

tot n-am reuși.
cu divertismente alcoolice
m-ai îmbăta și m-ai omorî cu asaltare
de frică să nu te dezbrac de aparențe,
și m-ai zidi la tine în repulsie
cum a făcut manoli cu ana
și îți vei dori să iubești
o julieta pierdută-n subfebril.

- să-mi cumperi garofițe, flori mici albastre, roșii și albe pe care să scrie nu-mă-uita

**

sunt doar eu aici.
eu și emoțiile mele
același haos pustiu, trist și dureros
gol & negru & inutil
ce mă îneacă într-o galaxie răvășită de sentimente pierdute
alungate, decolorate, ce sunt împânzite de amărăciunea torturii,
uciderii & chinului inimii sfâșiate
rupte & distruse, dar tu nu îți face griji
voi fi bine.
îmi voi reveni și
voi putea să iubesc din nou,
dar pentru tine deja uitată voi fii
și poate că, într-o noapte de august
ne vom reîntâlni și
vom călători prin galaxiile din ochii tăi reci și goi,
vom înota prin miile de amintiri,
ne vom sfâșia trupurile cu puterea brațelor tale
și într-un final, ne vom privi în ochii,
îi vom închide
amândoi,
în același timp
și ne vom reîmpăca gurile noastre
obosite de dorul vremurilor bune,
de extazul profund
și de fericirea temporară.

poate greșesc scriind asta, articol - capitol, ce-o fi.

iar poate tu greșești stând în pat, citind asta, iar după o plictiseală năucitoare ca aceasta, îți compensezi timpul de self love prin ore plimbate în pinterest și instagram, să vezi dacă ți-a scris și cu câteva bucăți de cookies rămase de vineri, de când credeai că poți fi fericit și cu 5 lei în buzunar.

Note despre mine însămi:

Andreea Ciobanu: Am 17 ani și sunt elevă la Liceul Tehnologic „Mihai Viteazu” din Vulcan, Hunedoara. Starea mea melancolică, mă face să creez poeme neraționale de care nu sunt mulțumită nicicând dar asta nu mă oprește din a-mi scrie povestea. Citesc ce prind și în ultimul timp, am încercat poezie contemporană care mi-a ajuns la suflet.

one of my favorite quotes: “...and then, I have nature and art and poetry, and if that is not enough, what is enough?” ― Vincent van Gogh


Copyright © 2021 Andreea Ciobanu
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.