TRAIAN VASILCĂU (TRAIANUS) - SĂ NU MAI MOR NICICÎND!

 

***

Doamne, doar plînsul merit de la Tine
Și boala ce-a venit cu Voia Ta!
Dac-ai dori în grabă-o poți lua,
Lăsînd la căpătîiul meu sulfine.

Mi-așa de greu cum nu mi-a fost vreodată!
Parc-aș fi pe Golgota, în apus!
Aici ușa-mi deschide doar Iisus.
În alb, ca o Nădejde preacurată.

5 februarie 2021,
Spitalul COVID

Sfat

Trăiești în noapte, dar n-alegi Lumina!
Trăiești sub ceru-ntreg, dar alegi tina.
Trăiești într-un infern, îi știi și graiul!,
Dar nu alegi, Frate al nostru, Raiul!

Nădejde n-ai? Atunci n-ai nici Credință!
Dragoste n-ai? De unde Biruință?
Cu dracu-n sîn, al cărui nume-i Frica,
Tu, Frate-al nostru, vrei s-alegi Nimica!

Deși ai Totul, ce de bună seamă
Tot Dumnezeu de mii de ani se cheamă!

5 februarie 2021,
Spitalul COVID

***

Azi pîine-avem. Domnul ne-a vizitat.
În suflete a răsărit o taină
Și cer din ceruri unduie sub haină,
Da-n cer e cîntec binecuvîntat.

Azi pace-avem. Domnul ne-a vizitat.
Și Rai avem, un larg de neprihană,
Un hram cu păpădiile în strană
Și cimbrul---preot binecuvîntat,

Și oastea de mesteceni în genunchi,
Și tot păcatul meu pe-al zilei trunchi!

6 mai 2021,
Spital,
Reabilitare post-COVID

Mască de oxigen

Sufletu-aproape ars, e numai vaier.
În el, ca într-un ghem, toate se strîng.
Te-aș săruta, dar nu-mi ajunge aer
Și de pe-un pat al deznădejdii plîng.

M-ai săruta cu anii mulți în caier,
Dar ai puteri abia clipa s-o-nfrîngi.
Vin medicii cu un izvor pe taler.
Ia stropii ultimi, că-s din Rai, să-i strîngi!

Ce dor comun trăim, care străpunge,
Ca o săgeată ce n-o mai oprim!
Ne-am săruta, dar aer nu ne-ajunge,
Și-n timp ce plînsul curge, ne privim.

Balada generalului ascuns

Într-un spital civil din capitală
Stau cu un general și nu e vis.
Ordonă tuturor, fără sfială,
La telefonul pururea deschis.

Se scaldă-n muzica militărească,
Doarme cu căștile prinse-n urechi
Și poate-n orice-amiază să lipsească
În stilul londonezilor străvechi.

E general, dar l-am pîndit odată
Și-așa pășind tiptil ca pasărea
Am dat de cel care cu-avană soartă
Sub liliacul înflorit plîngea.

S-a rușinat și n-a vrut să m-asculte,
Pornind să raporteze-al său necaz:
„Tu ești făcut din mare, eu din munte,
Tu vii din Dumnezeu, eu din prikaz!

Lui i te-nchini, eu‐--unui om sub soare.
Lui i te rogi, eu---unui chip sever.
Ca tine sunt, ca plopu-n fremătare,
Dar dacă află-ai mei ajung șomer".

Am înțeles ce dramă poartă-n sine
Și-n amîndoi cînd s-a făcut tîrziu
I-am poruncit să vină după mine
Și conformîndu-se, cum se cuvine,
I-am sărutat plînsul liliachiu.

11 mai 2021,
Spital,
Reabilitare post-COVID

***

Slavă mare, bani puțini.
Poftă de onoruri multă.
El de gîndul rău ascultă,
Rege peste mărăcini.

Slavă mare, bani destui.
Pofta crește, se îndeasă.
În dezmăț își face casă
Excelența, domnul Șui.

Slavă mare, bani deloc.
Ar da slava pe palate
Și pe patimile toate,
Și pe vraja din ghioc,

Să ne-arate că se poate
Lord să fii, cu suflet ioc!

6 mai 2021,
Spital,
Reabilitare post-COVID

***

Sulfinele-n pădure cîntă.
Slăvire Domnului aduc.
Mă uit la ele cu sfială
Și-nviu și nu mă mai usuc.

Eu, ce-am fost biată putrejune
Și-acum, văzîndu-le cîntînd,
Din nou născutu-m-am, Părinte,
Să nu mai mor nicicînd. Nicicînd!


Blog: SINCERITATEA ca SENTINŢĂ
Citește mai multe poezii aici: Traian Vasilcău (Traianus), Traian Vasilcău (Traianus) - Sunt fariseu!

Copyright © 2021 Traian Vasilcău (Traianus)
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.