OTTILIA ARDELEANU - TIMPUL MEU SE MĂSOARĂ ÎN INIMI PE CARE LE ATING

 

Ottilia Ardeleanu – Timpul meu se măsoară în inimi pe care le ating (Mon temps est mesuré en cœurs que je touche): Ottilia Ardeleanu trăiește scrisul între beatitudine si luciditate, poezia dând profunzime existenței sale. (...) Ca orice poet, în imagini concentrate poeta caută răspunsuri, în vânt, în flori, în câmpii de grâu, în păsări, în frunzele moarte, în ploi, în plimbările la malul mării. Calendarul uman este strâns legat de orologiul cosmic, cel care învolbura pulberile atâtor anotimpuri care alcătuiesc un destin, dincolo de vidul celest. Sentimentele sunt cadranul ei solar, iar bătăile inimii sale dau tempoul timpului care îi este afectat pe terra. În volumul acesta multe perle de înțelepciune, de exil în scris, de libertate de a pune ordine în obsesii, în emoții din nevoia de a se SPUNE fără opreliști: “Ecrire, c'est s'exiler.” - Linda Lê. (extrase din prefața volumului – A reuni, a legăna și a beatifica anotimpurile din cuvinte – semnată de poeta Angela Nache-Mamier)

femeia de ploaie

femeia din mine
cu ochi de cenușă
apucă drumul dimineții
printre caiere de nori
croșetează câteva ploi și
aruncă andrelele
fosforescente

toți oamenii
aud clopotele
lacrimilor sale

    une femme de pluie

    la femme en moi
    aux yeux de cendre
    prend le chemin du matin
    parmi des toisons de nuages
    crochète quelques pluies et
    jette les aiguilles
    phosphorescentes
    
    tous les gens
    entendent les clochers de
    ses larmes

cu un ton grav

are o rochie neagră
ochii negri zâmbetul negru
sub pălăria sa corb
nefericit

și nu ezită niciodată
să-și facă amici
când se plictisește

pasional
iubește viața
în trecere


    d’un ton grave

    elle a une robe noire
    les yeux noirs le sourire noir
    sur son chapeau un malheureux
    corbeau

    et elle n’hésite jamais
    à se faire des amis
    quand elle s’ennuie

    passionnément
    elle aime la vie
    en passant

 

confesiune

nu sunt femeia perfectă
pielea îmi miroase a dragoste
creierul a poezie
mâinile a cerneală

la porțile inimii
singurătatea
abia așteaptă
să fac un pas greșit

    confession

    je ne suis pas la femme parfaite
    ma peau sent l’amour
    mon cerveau la poésie
    mes mains l’encre

    à la porte du cœur
    la solitude
    impatiente attend
    que je fasse un pas
    erroné

între copertele unui peisaj

ninge
cu poemele mele
în troiene
sănii cuvinte alunecă pe buze
printre degete
ca niște mici coline
albe
în mijlocul lumii
iată
în ochi
curioși
fac oameni de zăpadă
din patru puncte cardinale
ninge
liniștit
cu angelicele mele cuvînt

    entre les couvertures d’un paysage

    il neige
    avec mes poèmes
    en congères
    des traîneaux mots glissent
    sur des lèvres entre les doigts
    comme de petites collines
    blanches
    au milieu du monde
    voilà
    dans les yeux
    curieux
    ils font des bonhommes
    de neige
    des quatre points cardinaux
    il neige
    tranquillement
    en mes angéliques mots

între proprii pereți

ploile mele
cu chipurile triste
trupuri lichide
cu inimile lor care bat străzile
sufletului meu traversându-mi neliniștile
copleșitoare în pași rapizi și
reci aceste prietene în gri se angajează
în geografia mea sentimentală
aceste iubiri viscerale fluviile mele pe care
ochii le urmează
în cortegiu frământările lor
nu vor să se oprească
să înceteze să-mi clădească o astfel de casă
singurătatea mea


    entre mes murs

    mes pluies
    avec leurs visages tristes
    leurs corps liquides
    avec leurs cœurs qui battent les rues
    de mon âme traversant mes inquiétudes
    accablantes en pas rapides et
    froides toutes ces amies en gris s’engagent
    dans ma géographie sentimentale
    ces viscéraux amours mes fleuves que
    mes yeux suivent en cortège leurs troubles
    ne veulent pas s’arrêter
    cesser de bâtir une telle maison
    ma solitude

Mai multe poezii și profilul autoarei aici: Ottilia Ardeleanu
Citește mai multe poezii aici: Pe tibia-n jos, Tremolo, Niciodată nu spune unei zile că e ordinară, Schimb de vorbe cu Gabriela

Copyright © 2021 Ottilia Ardeleanu
Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.