FLORINA UNGUREANU - CUVINTE PE UMERII MEI GOI

 

Florina Ungureanu – Cuvinte pe umerii mei goi (Editura Aius, 2020): Versurile Florinei Ungureanu nu sunt simple trăiri scanate de impulsuri literare, ci mai degrabă o formă de recuperare metonimică a sentimentului investit (de dragoste cel mai adesea), surprins la nivel de alegorie cotidiană. În sinuosul drum al minții până la suflet și înapoi, gândul se sublimează în tot ce nu mai poate să fie rostit fără să fie vers. Cuvintele astfel izvodite, zăbovesc pe umerii ei goi, îmbrăcându-i în răspunsurile unui sistem imunitar afectiv, trezit din iminența iubirii. (Ionuț Bogdan Popescu pe ciperta a IV-a a volumului)

Frig

răspunsurile nu vin deloc
când pui întrebări
ele vin dintr-o dată
când ți-e frig
și nu mai ai cu ce să te acoperi

Trenul

În tren oamenii sunt nerăbdători
ei privesc pe fereastra vagonului
fără să vadă mare lucru
dar știu că dincolo de ea
sunt oamenii către care merg
și se grăbesc
în mintea lor au și ajuns deja
doar fereastra aia îi face să mai întârzie un pic
și poate un strop de ploaie
să le mai zădărnicească din bucuria
revederii

în tren oamenii vorbesc
fără să se cunoască
ei știu că cei pe care îi întâlnesc în vagonul ăla
nu vor mai merge niciodată
împreună cu ei
sunt trecători
așa
precum trenul

Rugă

îmi port iubirea
pe crucea în formă de inimă
nu am nevoie
să mă închin la ea
bate în piept
și
îi sunt credincioasă și te invit
la cina mea cea de taină

Doi

nu cred că ne putem uita
unul pe celălalt, vreodată...

iubirea ta a lăsat urme prea adânci
pe pielea mea în mintea mea
mângâierile tale
mi-au sculptat gleznele
de prea multe ori
sărutul tău mi-a tatuat buzele tale
pe coapse
trupurile noastre s-au ascultat de prea multe ori
căușul palmei tale are forma sânului meu
ochii noștri și-au vorbit de prea multe ori
încât în mulțime s-ar auzi de departe
gândurile noastre s-au întâlnit de prea multe ori
și s-au contopit în dorințe
inima mea a iubit-o prea mult pe a ta
bătăile ei au fost bătăliile tale

nu, nu cred că ne putem uita
unul pe celălalt
vreodată

Eu

mă scufund în vis ca-ntr-o mare adâncă și bleu
mă și văd înotând printre clipele-n doi
când și când mai respir
câte-o vorbă sau vreo
mângâiere și moi
îmi simt brațele ca un fir
dintr-un ghem ce destramă
destine

Citește mai multe versuri și profilul scriitoarei aici: Florina Ungureanu
Poezii din volumul: Florina Ungureanu – Amor cascador

Copyright © 2021 Florina Ungureanu
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.