FLORICA BUD - PIERD MONOPOLUL IUBIRII

 

Pierd monopolul iubirii

iubesc un punct finit
cap sau pajură?
întrebare ce din start mă aruncă
moluscă redefinită pe harta lumii
săracă fată bogată
loc câștigat în truda gândurilor
cu mii de referințe
în coșul disperării.
fac o demonstrație de forță chiar
cu riscul să fiu expulzată.
pierd monopolul iubirii,
cotație zero la bursa trădării
pe falia mascată cu feșe sterile,
o linie frântă simplu deschisă.
fluturi mi se alătură
fără răspunsuri
consolă lipsită de nume
une petite femme...
dospind dangereuse
asemeni discursului
aceleași Evrope rănite.

Ofrandă topului faptic

trec dincolo de mine
restantă iubirii
cu dezinvoltura desprinsă
din filele pestrițe ale manualelor
de înzorzonare a ființei umane.
la doar un inel saturnian distanță
o lume a semnelor, așezate
cu larghețe în colțuri celeste,
mă avertizează
că în regatul preînvinșilor
cu dare largă de mână
se săvârșesc minuni
de stele carate
chiar dacă orizontul și cu mine
aducem
ofrandă topului faptic
cel mult…
trei sute de întrebări nerostite.

Când terra… când nova

am simțit fiorul vivace din ziua
prima în care zâmbind decadenței
am dislocat iubirea între două versete
legate anemic de croiul peniței
precum noroiul și argila
smulse vâscoasei ceramide.
un nor și cu mine pornim cruciade
mustind colostru cu avare talente
dureri sau desfătări pitite amabil
în cocoașa fertilă de dry-dromadere.
simțire duală absorbită în grabă
de nisipul tainic din dune carmine
de cupezi umbre pe chipul ce doare
renegat de argintul patinat al oglinzii.
Ea și cu mine, dive-module
tranșant separate-n balanță
ca restul aruncat pe tarabe
voit agasante
inspirăm resemnare
când terra… când nova…
în vid asumat.

Crucificat între paranteze meschine

mă simt un biet x plus unu
crucificat între paranteze meschine
șoptesc monoton pantofului cui
privindu-i profilul cu pauze
și accept importanța tăcerii
în defavoarea cuvintelor.
povestesc șuierând o parte din vis
populat de fantome uitate
dar el curge netulburat
de absurdul ce se ascunde
cuminte în povestea lipsită
de farmecul lumânărilor.
un om alunecă sub gheață
punând elanul de-a dreapta
monotoniei și pe seama
unei imposibilități fizice
de a se posta pe axa icșilor
când visând... in facto
proiecția pe axa igrecilor
ca fiind mai aproape de cer.

Casa De Schimburi Umane

zboară, pui de stârc și ambră
dacă asta îți este azi vrerea.
nebunatic rănit în timp de pace
rătăcit de vulturi în plin armistițiu
pe stânca de rea faimă gatana.
dispărut un timp și apoi amanetat
la Casa de Schimburi Umane
răscumpărat pe un singur talant
străpuns de rugină, plin de carii
găsit în apă de cerșetorii de... aer.
zboară ciripind, puiule de stârc
alăptat cu sarea ploii în picuri
translucizi cât cristalele carra
înfășat în valuri rare, un prunc
născut din stropi, spumă și mare.

Citește aici mai multe poezii și profilul autoarei: Florica Bud

Citește mai multe poezii aici: Privesc umbre pe cer, Am decis să răpim primăvara

 

Copyright © 2021 Florica Bud

Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.