RADU BOTIȘ - ULTIMUL CAVALER

 

Ultimul cavaler…

Cetatea umbrită de chipuri dârze
Mai veghind încă,
Cavaleri ai onoarei, ai crucii
Adunaţi sub stindardul biruinţei
Locuri de taină îi aşează
Întru nemurire
Asemeni unui timp permanent
Dintru nepierdute hrisoave.

Ultimul cavaler nebiruit
Veghind răsăritul
Contemplând veşnicia lui Christ.

Norii par stranii

Vara de acum pare altfel
Iarba sălbatic dojeneşte pământul,
Gândul se prinde într-un joc prea rebel
Pierde-se-n ziuă încă şi vântul.

Norii par stranii, se adun împrejur
Păsări, o clipă, tac împietrite,
Frunzele, parcă, au nou contur
La datul stelei iarăşi ivite.

La vechi icoane solii mai pun rămăşag
Jurându-şi, din vremuri, trezvia,
Doar mateloţii strânşi sub catarg
Umili îşi aşteaptă simbria.
………………………………………………
Norii par stranii, se adun împrejur
Frunzele, parcă, au nou contur.

Era rebelă…

Precum ultimi fugarii sub cer
Măştile ascund chipuri diverse,
Trupuri ghidate păşesc stingher
Membrele-n gesturi fac semen şterse.

Doi câte doi, patru ori cinci
Arareori vezi zâmbete-n jur,
Era rebelă căzută în clinci
Uită, se pare, simbolul pur.

Atâtea găselniţe îmbracă noi legi
Platforme scârbind chiar esenţa,
Mai strâmtă-I cărarea atâtor pribegi
Schiţând, tare jalnic, chicios opulenţa.
……………………………………………….

Doi câte doi,patru ori cinci

Rebela eră, căzută, în clinici.

Veniţi…

Veniţi la balul măştilor impuse
Stegarii au pus semnul pe drapel,
La streaşina unui prezent rebel
Stau umbrele cu nopţile seduse.

Mileniul tot cerne într-un dans
Tăcut, o armonie neînţeleasă
De sub umbrarul cu tăcerea deasă
Un sunet se agaţă de suspans.

Mocnesc în vraja vocilor ascunse
Idile într-un foşnet prea intens,
Cu datini din trecutul parcă şters
Fiorul poartă gânduri nepătrunse.
………………………………………..
Veniţi la bal cu masca de acasă
Nu-I loc pe chip de ultima grimasă.

Iubirea…

Iubirea capătă valenţe de Taină
În marea trecere
În trecerea noastră vremelnică,
Tomuri de mărturii rămân zeste
Abisului ori lor.
N-am venit să moştenim
Decât sfinţenia sufletului
Rămas într-o undă a reculegerii.

      Love...

      Love acquires valences of Mystery
      In the great passage
      In our temporary passage,
      Testimony volumes remain zest
      To the abyss or them.
      We didn't come to inherit
      Than the holiness of the soul
      Remained in a wave of silence.

      The royalty of good

      The balance of the measure
      Obedient and fulfilling,
      The rhythm of the symphony of the universe
      Through "I am".

      The royalty of good
      With its soul
      On weather’s plate,
      The moment, the day, the closest.

      WE
      The face of immortality.

      (traducerea Delia Cîrcu Munteanu)

Mai multe poezii și profilul autorului aici: Radu Botiş

Copyright © 2021 Radu Botiş
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.