CORINA SAVU - DEPENDENȚE

 

Blestem

E toamnă de-un viu portocaliu
Și-o ceață deasă se așterne-n Cișmigiu.
Pe lacul cu ape murdare,
Mută, cerșește alinare durerii ei amare.

Prin frunzele de vânt scuturate,
Istovită, furată de șoapte,
Statornică umbră, cu dorurile-i goale,
Bezna-i dă târcoale.

Toți o privesc și spun că-i nebună,
Puțini o cunosc și spun c-a fost bună,
Dar cu ani în urmă sufletu-și pierduse,
Un blestem cumplit iubirea-i răpise.

Inima-i neagră o-mbracă-n mătase...
Cu pleoapele, pe veci nedeschise,
Iubirea-i doarme somnul greu,
Ea rătăcește prin lume, suspinând mereu.

Mândră fiică a Gheenei sau satană,
Cu gânduri omenești ce o fac blajină,
Caută remediu pentru-al său blestem,
Ciufulită, ponosită și zbârcită, astăzi o vedem.

O cioară cântă, lăsând aripa lin,
Viața ei e goală, plină-i de pelin.
Ar vrea din nou să-l întânească,
Din nou să o iubească.

Cu dorul ei, un cimitir păgân,
Necurtu-i stă pe umăr, hâtru și spân,
O-ndeamnă să se-arunce în a apei vâltoare,
Căci acel blestem de-ndată moare.

Primăvara a venit senină
În Cișmigiu lumea se plimbă.
Un crin plânge pe-o groapă,
Cioclii încă una sapă.

Curcubeu

Roșu cazi cu zgomot în inima mea,
Oranj îmi pictează răsuflare ta pielea,
Galben ca un puf de floare îmi zburdă dragostea,
Verde îmi văd viața în privirea ta,
Albastru m-aș pierde cu tine departe, aievea,
Indigo ni se împletește iubirea,
Violet ne-om stinge pe-o margine de stea.

Dependență

Te-aș părăsi cumva, dar nu mai pot,
Căci simt că te-am pierdut de tot.
Te voi iubi în continuare,
Cu milă și mirare,
C-un mare semn de întrebare,
Cu gelozie și înfrânare,
C-un fel de sentiment ce doare,
Cu fericire transformată-n disperare,
C-un fel de strigăt care moare,
Cu jale și cu cânt de bocitoare,
C-un fel de dor ce nu dispare.


Mai multe poezii și profilul autoarei aici: Corina Savu
Pagina Facebook pentru noutăți literare: Corina Savu – autor

Copyright © 2021 Corina Savu
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.