LAURA CĂTĂLINA DRAGOMIR

Fragment din volumul în pregătire „Coeficientul ipotetic al nunţilor”

adică de ce să nu-mi scrii? cum vine asta? tragi linii, faci cercuri.

ai amintiri minunate din perioada cu exces de greutate din pricina sarcinii abordai italiana ca pe singura limba în care-ţi verificau ăștia bagajele la aeroport.

de ce să pui în contra faptul că ești prea bătrână pentru asta, așa cum îţi spun, îmi amintesc de tine, de faţa mea aproape asfixiată de aplombul mersului pe jos.

și ce dacă te îndrăgostești când deja ai iubit prima dată nici măcar nu păreai o doamnă îţi neglijai unghiile ca pe niște puncte împotriva ta.

de ce să nu-mi scrii, în celelalte privinţe suntem bine amândoi.

Ziceam mai sus: mai ales când ești singur

să desenezi în Autocad

amanţii ca niște petice de siguranţă

am mai încercat eu în tinereţe

nu mă plictiseam niciodată, găseam chestii de făcut sau de gândit, imaginat, etc, dar atunci stăteam într-un colţ de masă

Și am zis, aaa, perfect, ca să nu mă întind prea mult

Ana m-a fascinat și hipnotizat dintotdeauna, dar poate ca era de la zodie

oricum, m-am simţit tot timpul un impostor

că i-am zis că habar nu am ce face ea

acolo

dacă o să vrei să-mi povestești, e ok, iar dacă nu, e la fel de ok, nu facem concurs de dezvăluiri

dacă nu, lucrurile devin mai simple: sex, cafea, vin, sex, zăcut în pat pur și simplu

nu știu dacă e asta ordinea dar așa cred.

Nanit e un fel de noapte bună? De mult voiam să întreb

O să-mi aduc aminte de tine într-un final de povestire

(pe care o s-o scriu-poftim, am început lista)

știu, adică știu cum vei arăta pe stradă, în sensul ăsta

tu ești o Catalunya frumoasă, te-am văzut eu de mai demult

oricum, nu prea am făcut inginerie, doar am încărcat saci de sare cu spatele-mașini întregi, că așa înţeleg unii că trebuie să fii în hall of fame și nu în contexte

când eram student, toţi îmi spuneau, aaa, e de viitor

adică era exact faza a 3-a ca acum, în care eu nu mai am chef să mă îndrăgostesc, că mă ţin și eu de cuvânt, na

dar pe de altă parte, apropos de nimic, sunt și momente în care vreau să scot încet de pe tine chestii

nu vezi și ce emoticoane folosesc?

Am căutat și aici aproape

să am ce e cel mai frumos pe lume

de paște am găsit bureţi iuţi și i-am pus pe plită să mă ierţi

sunt buni, o să mă duc și la biserica cu preot rus

mă îmbrac și merg, numai dacă mă lași

e mare, au lucrat la ea ceva timp a ieșit sperietor de frumoasă

eu dacă te iubesc fii blândă

doar tu și mama Cristului aveţi buze roșii.

* * *

Pubis de-ncredere, soldaţii cei buni își mângâie setea

Apărare desculţă unde se așază și nu se așază

rădăcinile

Soldaţii cei buni se dumiresc de cenușă

doar cu hainele de pe ei

mulţumiţi de satele în care-au murit

cu marea nu atât de departe

cu duminica nu atât de departe

numele sfinţilor cu spatele

cât să povestească o dată

așa se spune

ca în mijlocul ochilor

înalţi și slabi duc banii stăpânului

pe praf și cu vântul din faţă.

Mai multe poezii și profilul autoarei aici: Laura Cătălina Dragomir

Copyright © 2020 Laura Cătălina Dragomir

Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.