LHANA ROMA-NOVA

Clipa tainică din noi

Clipa tainică de noi s-a gândit că ar fi timpul
ca să rupă din trifoi legea, trupul, anotimpul
și să înnoade într-o batistă aste’ sfinte adevăruri...
Inimă, dacă ești tristă, să le cauți prin chivăruri!
Să nu plângi lacrimi-rubine când durerea-ți curge în vene,
ci te roagă de albine să îți dea miere din avene
ca s-o guști, s-o sorbi fierbinte, să te ungi cu ea la rană
iar pe sfânta-ți rugăminte s-o trimiți în stup de prană
unde roi tăcut de îngeri, Heruvimi și Principate,
vor preface dor ce sângeri în culori înaripate!
Clipa tainică de noi – curcubeu ce zboară în sine...
Astăzi, unul… sunt cei doi, roi ascuns prin flori fucsine!

Nemurire sau pieire?

Pământul, Cerul, Cuvântul...
revărsări diamantine
întru inimi nenăscute, întru lacrimi cabotine,
întru remușcări celeste alergând din stea în stea
ascunzându-se în tăcerea care încă se rostea...
Așteptarea se înfioară, prinde aripi tremurânde
șuierând prin văi cu ceară din speranţe în veci flămânde...

Pământul, Cerul, Cuvântul...
Trei capcane... în care cad deseori și gând și vântul!

Pământul, Cerul, Cuvântul...
revărsări de rană sfântă
întru larve ucigașe, întru zbateri ce cuvântă,
întru patimi ancestrale azvârlite peste ape
unde țipă fii de râmă, unde ţipă fii de şarpe...
Nemurirea se înverzeşte pre când solzii sapă în lut
calea ce le-ar fi să fie trup avut, cândva pierdut...

Pământul, Cerul, Cuvântul...
Trei inele.... și-un pustiu ce din vatră își lua avântul!

Pământul, Cerul, Cuvântul...
revărsări dintr-o clepsidră
întru cozi fără de trupuri, întru capete de hidră,
întru limbi otrăvitoare spintecând tărâmuri care
nu îți dau dreptul de-a fi fiinţă din aceea... muritoare!
Or, pieirea prinde glas, lutul s-a încumetat
să se rezidească în trupul, de lumină, înfometat...
Pământul, Cerul, Cuvântul...
Trei tărâmuri... unde moaște își rescriu deznodământul!

Pământul, Cerul, Cuvântul...
revărsări din vechi bordeie
întru spintecări de munte după lacăt făr' de cheie,
întru asfințit de soare, întru așteptări viclene
a spera la viața care, de întuneric, fuge alene!
Alegi șarpe pieritor care-a cucerit infernul
sau râmă nemuritoare învinsă de lut-eternul?
Pământul, Cerul, Cuvântul...
Un răspuns la întrebarea: cine eşti?... ţi-a venit rândul!

Răzbunarea veșniciei

Uneori te întreabă clipa... ea nu vrea răspuns-vâltoare
așternut într-al tău leagăn de destin, de ursitoare,
ci te vrea pe tine însuți să te mistui, să te arzi
dar să nu cerșești durere când te spintecă gheparzi,
să fii doar apusul care nu s-a întrupat vreodată...
Ars pe rug, ghilotinat și-apoi tras încet pe roată!

Dacă îi rămâi dator, veșnicia se răzbună
și te-aruncă în gropi cu lei, lângă Darius... din tribună
pentru când îți luasei zborul înspre tine cel vândut,
te vor judeca şacalii ca să le plătești tribut
inorogii care prins-au rădăcini în palma ta...
Viclenia? nu se lasă, fură suflete în basma!

Dar, mai hoaţă decât dânsa, a pornit să fure vise
neputința celor care găsesc porțile închise
și n-au iarba fiarelor să deschidă la palat
uși de flăcări și de dor, de iubiri, de diamant...
Atunci strigă s-o audă veac ce în inimi se înfiripă
și îi sare în ajutor trădătorul numit... Clipă!

E clipa ta, sirenă mută!

Pe unde plângi, sirenă mută,
lacrima-ți în care nor
și-a găsit alean prin noaptea dezgropată de-un sihastru
ce zidit-a Căi Lactee, Carul Mare… cai Pegasus
preacucernici întru lună a sfinți în ea un castru?

La început, ai fost cuvânt…
te-ai rescris în chip de om
când poemul din Eden s-a zidit într-o poruncă:
“Din toți pomii din rai poți să mănânci,
iar din pomul cunoștinței binelui și răului să nu mănânci,
căci, în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreșit!”…

El, călugărul tăcerii,
ecou rupt din vechea slovă,
rătăcește în sfânt condei – lumânare în doi pribeagă
vrând a spinteca durerea încastrată în miez de măr
de acel ce în somn de ceară l-a dat Evei din desagă…

“Să fie lumină!”…
și ai fost lumină în haos,
dar de ce rupeți din dânsa și i-ați pângărit altarul
când porunca “Să nu furi!” voi nu știți a respecta,
vânzători de neputințe, hoți ce fură vers cu zarul?

Hai în ier, sirenă mută,
negustori de necredință,
să-L rugăm pe Dumnezeu a crea din nou cuvântul,
să se lepede de sine toți satanii în chip de sfinți,
să rescrie în noi iubirea și în el… deznodământul!

Lumină, de ziua ta,
se îmbracă stele în rochii
ca să fie în veci curtate de-acei îngeri ce-am pierdut
când noi, fluturi fără aripi răstigniți pe cruci de foc,
rătăceam din iuda în Iuda prin sărut ce ne-a vândut!

E clipa ta, sirenă mută,
o taină rescrie universul din psalmi, din rugi și din versete,
trup de sălcii plângătoare prin zăvoaie vechi de rime,
muza lor străbate stânca - tu, întrupare nevândută,
stai de veghe în poarta lumii, nu se întâmple în cânturi crime!

Sloboade-ți cântec în Eden,
ca porumbel zidit din vin
a fi poem ce poartă în ciocu-i al omenirii vers – o pâine,
când infinitul e răpit, legat la ochi, ars în infern
de unii ce-i gândesc pieirea… tu să îl salvezi de ei și mâine!

Zbor iluzoriu

Și dacă vreți a mă seduce, bărbați cu lacrimi de oțel,
grăbiți-vă, ca zorii să n-apuce a-mi pune în deget vreun inel
pe care-ați vrea să-l aruncați în puf divin de păpădie,
acolo unde voi zburaţi când ziua în noapte reînvie
ori unde cântă Universul din flautul de regăsire
când nemurirea își schimbă versul în lut străin, bolborosire...!

Prezent rătăcitor în pleoapa, de viperă, muşcată
și viitor uitat în clapa de rugi purificată,
trecutul - prea râvnit temei de stele în catrinţă
din tot ce-au fost cândva femei - schelet de neputință...
Oh, ce seducător vi-i ochiul când îi lipiți cu ceară gene,
clipirea lui va fi ghiocul în care trei țigănci vor cerne!

Nu puneți geană din femeie, nici din durerea ei,
nici din surâsul de scânteie ieri pogorât din zei;
dacă în neant 'cercaţi zbura printr-ale sorţii ploi
pe chip cu azi vă veți uda zburându-vă pre voi...
Primiți ofrandă viața mea, a ei și-a ei și-a ei și-a ei,
ca zori pierduţi în catifea să vă întrebe: "Care vrei?"...

Și dacă vreți a ne seduce, bărbați cu lacrimi de granit,
să nu jurați strâmb-drept pe cruce, iubirea-i doar un labirint
în care zboară liliacul care-a primit aripi de chin
când și-a pierdut prin nopți rucsacul ce s-a zdrobit de-un baldachin,
aducerile-aminte toate sunt un ecou răzbunător
pe orice zi, pe orice noapte - eternul curgător... nisip nemişcător?

Lhana Roma-Nova (n. 10 iulie 1965, Ploștina, Gorj): A publicat versuri în diverse reviste și ziare (din țară și străinătate): Armonii culturale, Aspirații, Așii români, Basarabia literară, Bibliocărți, Buletin parohial „Hai cu noi”, Cervantes, eCreator, Expresia ideii, Cronos – Taifas letterario, Gorjeanul, Izvoare codrene, Însemne culturale, Logos și Agape, Luceafărul, Luceafărul din vale, Mărturii maramureșene, Moldova Literară, Mugur și floare, Ofranda literară, Povestea ta, Resurse creștine, Resurse ortodoxe, Revista Ortodoxă, Reviste de Cultură, Star Press Internațional, Surâsul Bucovinei, Universul Culturii, Vâlcea turism, Viața Spirituală, Vitrina cu oglinzi, Zevzeci pe veci, Ziarul Națiunea, Work Together etc. Lhana Roma-Nova este membră a Societății Scriitorilor Fără Frontiere.

Premii:

Premiul special “Ștefan Neagu” (la Festivalul-concurs de poezie patriotică “Sub crucea Sfântului martir Brâncoveanu”, acordat de Consiliului Local Potlogi, 2019)

Premiul I (la Festivalul internațional de poezie „Metafore – Ana Podaru”, la secțiunea “Poezie metafizică”, 2020)

Prezențe în antologii literare:

Ad Infinitum II (Bibliocărți, 2019)

Dhurata hyjnor (Daruri divine) (Amanda Edit Verlag, 2020)

Izvorul cuvântului – Prieteni (vol. 5, 2020)

Literatura română contemporană (Editura Art Creativ, 2020)

Literatura din călimară – 5 (2020)

Literatura popoarelor de ieri, de azi și de mâine (Editura Liric Graph, 2020)

Metafore – Ana Podaru (Editura Inspirescu, 2020)

Vis cu Nichita (Societatea Apollon – România și Academia Internațională de Literatură și Artă, 2020)

Vulcanul pandemic. Între speranțe și iluzii (Editura Izvorul Cuvântului, 2020)

Volume publicate:

Firul de păianjen (Editura Scrisul Românesc, 2019)

Liliac... și-al meu vampir (Bibliocărți, 2019)

Copyright © 2020 Lhana Roma-Nova

Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.