Corina Georgescu - Resuscitare în Si
bemol (editura Colorama, Cluj Napoca, 2019): Poezia Corinei Georgescu din volumul de față este
indiscutabil un manifest al refuzului capitulării. Aflată în postura unei
luptătoare în „războiul cu viața”, poeta are doar opțiunea supraviețuirii,
singura menită să-i ofere forța necesară pentru a-și scrie frământările în
„cartea vieții”. Fără îndoială că această răfuială este inegală. Cum poate fi
altfel, când unul din adversarii trimiși pe frontul de luptă este chiar timpul?
Redutabilul, nemilosul timp care zădărnicește eforturile creatoare
dizolvându-le în apele sale stătute și care neiertându-i poetei respirațiile
mirării în această lume, i-o atașează
asemeni unei pietre ce duce la capăt o sentință. Așa se nasc iată, versurile
Corinei, din încercarea unor respirații subacvatice care nu reprezintă neapărat
ultimele zbateri ale condamnatului ci mai degrabă un exercițiu devenit familiar
în uzura permanentului conflict. (...) Versurile Corinei Georgescu din prezentul volum ne arată o poetă cu
numeroase punți de legătură spre poezia autentică, strălucitoare prin însăși
calitatea culturii și a curajului suveran al autoarei de a-și descătușa
propriul destin prin scris asemeni „luminii ieșite la soare”. (extrase din prefața volumului - Lumina
ieșită la soare - semnată de Otto Havran)
ochii mei se reazemă supuși de
țărmurile reci ale nopții
mâna ta e o mângâiere călduță
în furtuna minții mele (ne)ostenite
visele mele se rup și se leagă înapoi
brațe, mâini, fibre, piele stau
încolăcite,
flămânde să se nuntească
într-un singur trup;
ca o risipire de nervi
viziunea se întunecă
lumina se stinge treptat
se mai aprinde în răstimpuri
cu scurte chemări de far.
drapată într-o sobră demnitate
Sapho, perversa, se poetizează
jucându-se goală și rece
în lanuri de secară
dansul la bară n-a fost inventat pentru
ea!
Adjudecare
moartea pecetluiește destinul
ia măsuri finale
ca-ntr-o simfonie beethoveniană
regia supremă cui îi aparține?
Demiurgului sau unui Mefisto strâmb?
privilegiul suprem, adjudecat de secole
lecția de deschidere a cursului vieții
i-au fost rezervate lui Adam
-uomo universale-
nu este acum nici locul, nici timpul
să refacem drumul originar
putem să dezbatem însă mărturiile credinței
până la o ultimă linie
până la epuizarea ultimei rezerve de
viață
cu o condiție:
limita trebuie clarificată prin acte de
trăire.
Altă baladă
în mine s-a dărâmat
de ceva vreme podul de piatră,
el mă ținea în echilibru cu mine,
cu tine.
Iubite,
mi s-au surpat toate măruntaiele lumii,
(re)clădește-mă (Miră sau Ană!),
pune încet piatră cu piatră,
piatră pe piatră,
vezi dacă podul meu mai poate fi ca altădată!
77 de nopți, de morți își așază ciolanele
și pietrele
în lăcașul meu păgân,
sacrifică-mă, de crezi că așa podul
mă poate lega de cer,
de nori, de soare,
de flori și de mare...
coase-mi rănile sufletului
poate vei găsi un fir de aur
să-l vadă stelele,
adună-mă în brațele luminii
poate mă construiește coloană
oasele mele goale sunt pregătite
pentru altar
sufletul meu e gata de mult,
a mai rămas umbra ta
să-mi fie aură...
Resuscitare
în Si bemol
mi-am cioplit cândva o roată care azi
nu-mi mai folosește la nimic
am împletit o sfoară (in)utilă
am bătut un cui în peretele meu exterior
dinspre răsărit
ca să-mi agăț timpul uscat ca o scrumbie
din pământ am zămislit un gogoloi de
trup pe care
bucată cu bucată l-am aruncat (fără vreun
rost) într-o găleată cu apă chioară
m-am întrebat cum am dus-o în războiul ăsta
cu viața
dar n-am fost prea atentă la poveste
așa că nu am știut ce să răspund
am rânduit cărămizi pentru o casă,
casa sufletului meu zdrențuit și cald ca
o pâine despuiată
dar nu mi-au ajuns și le-am aruncat în marea
Sudului
mi-am așezat lângă inimă anotimpurile
și ascultându-le pe rând le-am dat foc
mi-am cumpărat încă un lacăt și azi
(am multe pentru fiecare zi ratată)
am mai scris o pagină în cartea mea
dar secundele mi-au rupt-o și au
dizolvat-o
în apele stătute ale timpului
apoi am mai adăugat o piatră, ultima, la
temelia lumii
de ea eram legată eu
și am încercat un ultim exercițiu de
respirație subacvatică
inspiră-expiră… 1,2,3...
inspiră-expiră…1,2,3
r-e-s-u-s-c-i-t-a-r-e!...
r-e-s-u-s-c-i-t-a-r-e!...
Mai multe poezii și profilul autoarei aici: Corina Georgescu
Copyright © 2019 Corina Georgescu (Vlădoiu)
Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
este permisă numai cu acordul autorului.