VASILE LUNGEANU

Muntele știe...

Muntele are vârful ciontit
ca un deget atrofiat.
Adierea lui caldă topește zăpada
de deasupra urechii.

Talpa miroase a ghindă
și a ghiocei satinați.
Trotuarele asediate de verde
au închis porțile cetății,
iar mugurii migrează
spre o lume bipolară.

Lupi cu colți de îngheț
amușină urme în căutarea
prăzilor în pragul sinuciderii.

Mă ții în zăbrele cu palmele la ochi
Dacă nu verde, atunci da?
Cuvintele puse la temperatura potrivită,
pot fi spălate și nu mai dor.
Și nu mai au dor.
Ridică-te, femeie,
nori sibilici plouă migrenic!

Muntele știe și îți este aproape.

Sfera de singurătate

Între coastele unui cetaceu
eșuat de o veșnicie pe o plajă
mi-am găsit sălaș
asemeni lui Diogene.

Nisipul pietros îmi este Agora
iar păsările mării,
auditoriul.
Țin prelegeri mute
și picuri albi de ploaie
sărută erotic nisipul.

Când țin pleopele aproape închise
marea mi se pare o stâncă cenușie,
stearpă,
cuprinsă nevolnic,
pe bâjbâite
de un cataclism din adâncuri
în pragul orgasmului.

Aș fi ales alte căi
dar munții sunt sub zăpezi aspre.

afișe

noapte de mătase
mă taie în striuri
și se strecoară prin mine
ca apa printr-un coș
de nuiele.
depărtarea nu e departe
pentru suflete pereche
în drag.
rănile, tăceri albe,
sunt afișe colorate
cu tipare de viață
ce zboară în vânt.

Gândul de teracotă

Când m-ai cunoscut
eram zâmbetul trist al unui copac
transformat într-o carte
pe care nu o citea nimeni.

Purtai doi stropi de satin în ochi
și o eșarfă de mătase care zâmbea
luminilor din vitrine.
M-ai plăcut pentru nu știu ce motiv
dar mi-amintesc că în seara aceea
luna îmi proiecta o umbră bipolară
pe caldarâmul cu luciu de teracotă.

Șarmul tău s-a lipit de mine
cu viteza unei epidemii
și valsând pe o tablă de șah
ne-am lăsat duși de val
din amonte-n aval.

Note despre mine însumi:

Vasile Lungeanu (n. 4 noiembrie 1966, Mitoc, Botoșani): Sunt absolvent al Liceului Industrial de Marină din Orșova, secția navigație. Am domiciliul în Reșița, dar de 14 ani locuiesc – împreună cu soția și cei doi copii - în străinătate. Cărțile au fost mereu pentru mine o fereastră magică spre lume. De mic copil mi-am dorit să scriu cărți. În adolescență l-am descoperit pe Octavian Paler, apoi pe Emil Cioran și în final pe Nichita Stănescu, de care nu m-am mai despărțit niciodată. Am scris poezie dar s-a pierdut caietul cu manuscrise.

În octombrie 2014 cu pseudonimul Ian Corey am publicat în limba spaniolă pe platforma online Amazon, romanul de ficțiune istorică ”Centurión y Asesino”. În aprilie 2015 tot sub numele Ian Corey am publicat versiunea în limba engleză a aceluiași roman, ”Centurion and Assassin”, dar în două volume. În martie 2015 am fost invitat de către site-ul spaniol ”que aprendemos hoy” să public lunar câte un articol. Am fost redactor al secțiunii de istorie până în decembrie 2016, tot ca Ian Corey.

         

Sunt îndrăgostit de Poezie și sunt activ pe rețelele de socializare și în grupuri tematice. Pe Facebook pot fi găsit pe paginile Lungeanu Vasile și Lungeanu Vasile-Poezii.

Copyright © 2019 Vasile Lungeanu

Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.