ZINA BIVOL - FEMEIA CU GUST DE LAPTE

Zina Bivol – Femeia cu gust de lapte (editura 24 ore, 2019): Cartea este și pentru cei care nu au timp să citească poezie și cărora le dăm posibilitatea să le asculte, dar și să le privească. Volumul a fost publicat în două variante: o carte fizică și una online, pe canalul autoarei www.youtube.com/c/zinabivol Accesul la pagină este liber și chiar îndemn absolut toată lumea care aude tangențial despre această carte să acceseze acest canal de youtube sau pur și simplu să fac rost de carte la una din librării... Cartea-vlog a fost publicată cu sprijinul editurii „24 ore” din Iași și este împărțită în trei capitole: „Trăiesc într-o pasăre”, „Femeia cu gust de lapte” și „La o cafea cu dragostea”. Cred că dacă iubești poezia bună, această carte, aparent neobișnuită, te așteaptă să o răsfoiești. (Zina Bivol)

Extrase din prefața volumului semnată de scriitorul, filologul și criticul literar Ioan Holban:

Un sumar compozit, cu izbînzi şi căde­ri, foarte divers, în frenezia descoperirii poeticităţii realului, a temelor lirice, fără a-şi îngădui, însă, răgazul de a medita mai mult asupra lor, de a le personaliza şi a le trece printr-un filtru propriu de percepere a lumii şi sinelui, oferă cea mai recentă car­te a Zinei Bivol, Femeia cu gust de lapte (Editura 24:ore, 2019). Astfel, poemele care deschid volumul, Trăiesc într-o pasăre şi Tic, tac…, reţin atenţia prin structura lor de profunzime, care trimi­te la unul dintre cele mai puternice simboluri ascensionale şi la conexiunea acroşantă cu un foarte cunoscut text evanghelic:

Tră­iesc într-o pasăre

Trăiesc într-o pasăre

la marginea lumii

Trăiesc de parcă

nu am mai murit niciodată

În zilele ploioase mă ascund în nori

și fug cât mai departe de tot ce știu

(chiar dacă nu știu nimic)

Gust din liniștea văzduhului

de parcă nu am mâncat

mai bine de șapte ani.

Pofta de tihnă și pace

azi și-a găsit adăpostul în casa mea.

Am început să locuiesc

Într-un pescăruș pe vârful unei aripi

unde am respirat puful unei iluzii

ca într-o grădină de maci.

Și acum mai simt starea de euforie

în care m-am conservat ca o legumă

Niciun capac nu poate acoperi

ochii din farfuria mea.

Cresc  în mine o nouă pasăre

Aștept să mă învețe să zbor

Așa cum nu am zburat niciodată.

Trăiesc undeva la marginea mea

Acolo unde nu sunt întrebări

și nici răspunsuri

Pur și simplu trăiești...

După acest început, să-i spun, "în forţă", poemele cărţii pendulează, într-un balans baroc, între autoportretele lirice ale unei femei "trează de atîta viaţă", cu "fo­cul în vine", din Cafeaua a îmbătrînit ori Parfumul expirat şi tex­tele fără relief, terne, ale unei poezii de notaţie din Totul e pu­tere, de pildă, între drama necomunicării într-o lume robită spaţii­lor virtuale din Vă invit la un ceai:

Vă invit la un ceai

Zâmbim virtual

Ne îmbrățișăm prin mesaje, iubim la distanță,

Ne conectăm prin satelit

Și pierdem frecvențe importante.

Orele de pauză se egalează cu orele de facebook,

Nu e vreme niciodată de un ceai fierbinte.

Trăim zile fără istorie și ne facem prieteni într-o lume ireală!

Totul apare și dispare

Se strică și se repară

O zi răsare o noapte apune

Un copil se naște, un bătrân moare.

Lucruri irepetabile și inevitabile.

Rămân mesaje fără impact,

Comentarii șterse, iar apa s-a răcit.

Liniștea se ascultă, nu se stăpânește!

Am devenit industriași de mesaje virtuale.

Toate au o măsură, nimic nu este la infinit.

Măsurați timpul, prietenii nu se fac pe facebook.

Vă invit la un ceai, dacă verde

Alegem să ne vedem în parc.

Dacă alegi un ceai roșu, ne auzim la o terasă.

Un ceai de fructe? Atunci ne întâlnim într-o livadă.

Fie unde o fi...

La un ceai îți alegi prietenii, nu întotdeauna și locația.

Din punct de vedere estetic, miezul  poeziei din Femeia cu gust de lapte se află în ceea ce aş numi poe­mele universului acvatic, care se regăsesc în prima secţiune a volumului, în texte precum O(ce)an, Delfinul, O linie trasă sub noi, dar, mai ales, în partea a doua, Mama Păpuşilor și a treia, Femeia cu gust de lapte, din cartea Zinei Bivol; nu atît marea, oceanul ori Nistrul "turbat", cît ploaia, densă, compactă, un diluviu ce vine de sus ori, dimpotriuvă, cuminte şi blîndă, ploaia nouă dintr-o serie memorabilă, intitulată Mi-e frică de ploaie sau ploaia care "cîntă, dansează, pictează" din Mamă, vino să vezi ploaia!; pelicula ploii e oglinda, unde se în-făţişează lăuntrul fiinţei, istoria acesteia, între cîntecul trist al sirenei şi viitorul-trecut al sfîrşitului.

Mamă, vino să vezi ploaia!

Mamă vino sa vezi ploaia…

Cântă, dansează, pictează,

Azi este mai obosită ca ieri,

dar nu-și întrerupe jocul.

Mamă, te cheamă ploaia

A venit să te felicite de ziua ta!

Are în mâini

un buchet cu apă limpede

și curată!

Mâinele tale,

nici azi nu au timp pentru tine.

Nu te mai saturi niciodată de muncă!

Plouă des și mărunt

Cade lent, apoi mai repede…

Aș vrea să fii o femeie de ploaie

Să-ți verși amarul

când te simți prea plină de el,

Să-ți umpli sufletul

cu apă când vrei să te stingi,

Să arunci în aer

toate cuvintele

când vrei să respiri.

Și cel mai important

să speli necazurile copiilor

pentru care stai zi și noapte

și le plângi neîndemnarea.

Simți ploaia…are gustul tău?!

Tu plângi împreună cu Dumnezeu.

Azi ești mai obosită ca ieri,

dar îți continui mereu drumul…

Copiii sunt drumul părinților.

Privește…

Te invită ploaia la dans,

Tata nu a reușit azi să te facă fericită.

Aș vrea ca ploaia să-ți cânte la pian

ori de câte ori îți va fi dor de mine.

Eu am să cresc,

dar niciodată mai mare decât tine.

Mamă - femeie de ploaie,

de ai știi cât te iubesc!

În fiecare picătura este sufletul meu.

Blog personal: Zina Bivol

Citește aici mai multe poezii și profilul autoarei: Zina Bivol

Citește aici poezii din volumul: Fereastra cu lentile

Copyright © 2019 Zina Bivol

Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.