"" VICTOR MARINESCU - PARNAS XXI

VICTOR MARINESCU
















altceva viu

am petrecut atât de mult timp prin mintea mea pentru dumnezeu
încât
am uitat să exist
şi n-am iubit aşa cum iubiţi voi
cel puţin nu aici
aici
doar mi-am distrus corpul
şi va veni o vreme când oasele mele îl vor proiecta pe dumnezeu putrezind
dincolo de orice gând
dincolo de fericire
să-l acoperi cu degetele
să nu-l mai simţi.


notяova 

să vorbim despre cât suntem de goi
până acolo unde nici nu ne-am născut
să începem iar un alt drum
un alt vis şi te iubesc
să rămânem aşa
de mâini
ca o soluţie la tot ce nu ar trebui să aflăm.


în teneşi negri 

îmi iubesc viaţa
felul în care-mi trece carnea
prin neatinsele cuvinte şi cât de surdă
oricât veţi urla unii la alţii în jungla asta
cum îi şuiera sângele
cu un singur gând
cu un singur pas în singura dragoste-a minţii
căci despre inimă
s-a aflat tot şi s-a murit
da
îmi voi iubi şi moartea
unde-mi ating cuvintele departe
şi fără niciun gând
pierdute-mi vor fi toate-n sângele căzut
în singurul dedesupt
şi veşnic dumnezeu.


bun venit în junglă

nu orice boală are un om
şi nu oricui i se intâmplă
aşa cum doar unele plante rămân fără frunze
aşa cum bolii fără nicio vină
şi nu din nepăsare îi suntem
tot asa şi noi
doar din dragoste lui
dar cine?!
şi pare că doar asta mai avem de făcut.


animale

carnea e o curte în care fiecare face ce vrea
unii iartă
alţii sapă morminte să-l împiedice pe dumnezeu
suntem obsedaţi de viaţă
prea multa viaţă şi uitare
prea puţine destine spre deloc
totul se calculează în starea de veghe
şi nu mai rămâne nimic
suntem vii
fără nicio admiraţie.


a muguri

dintr-un picior îmi pleacă drumul
din celălalt
aşteptarea
şi rămân
rămân
îmi părăsesc trupul
în inimă.


poezie

nici nu a contat vreodată
si nici nu va conta
poezia
sau teama de cancer.


dragostea când

cuvântul e neverosimil
dragostea
şi are porcăriile lui
s-a spus în mame fraţi surori s-a spus în
şi despre literatură
în taţi ca despre un trecut cuvântul
a devenit o rană
printre atâtea alte răni
şi nicio dragoste a lui aici
şi tac
tac
aşa cum sângele se varsă-n tihnă.


e un cer aici

ai avut momentul ăla în care prin nuşce revelație l-ai atins pe dumnezeu
aşa tăcut cum e şi-apoi
te-ai grăbit să ajungi acasă ori în acel loc unde să poţi îmbrățișa un om
dar nu a înţeles de ce şi-ai rămas singur
şi brusc te loveşte momentul ăla ca un fior rece
ţi se stinge lumina şi toți oamenii pe care i-ai cunoscut
şi nu pentru tine
pentru legătura pe care o poţi avea cu dumnezeu şi pentru
că ei înţeleg doar moartea iar ăsta pt tine e un timp bun
respir
respiră
traieşte/o să mă dezbrac

şi-o să-mi pun pe cap corniţe
pentru o minte clară
şi-o să scriu asta
în timp ce scriu o să-mi dau seama că trebuie
să mă gândesc mai mult la mine să mă ţin
de mână să-mi spun
la ce dracu sunt bune gândurile astea?! ok
să mă plimb puţin să-mi cumpăr înghețată
să mă întreb cu ce să fie
la pahar la cornet cu cireșe praline căpșuni
sigur am să fiu amabil cu mine
ori câte o cupă din fiecare ştiind
ştiind foarte bine
că de fapt
aş bea o bere scriindu-mi o scrisoare de mulțumire
o da
mulţumesc dar
nu mă pot schimba
şi cum dracului aş putea
poate s-ar putea spune şi altfel
nebun
ori
mulţumesc
ori
ştii ce dracului s-a întâmplat cu părinţii mei?!/aşa te apropii de cineva 

şi cumva ştii că poţi mai mult
apoi din nuşce motiv se deschide cerul şi cazi
cazi în cel mai mare gol pe care dumnezeu l-a prefăcut
şi vei ştii că tot ce-ai iubit tot ce ai dăruit
nu a fost pentru tine CAZI
se va spune DESPRE tine că ai fost probabil cel mai mare idiot din lume
dar tot singur/şi nu despre pulă nici atât

dar am mai vorbit
cei mai mulți nu o pot asocia cu dumnezeu
s-a auzit nu-i aşa?! bine
iubesc te şi asta se aude
fără dumnezeu nici cu inima şi-atunci
cum de iubesc te şi cum de simt
aleg orice altceva dar nu pe dumnezeu
este un om singur ca toți oamenii singuri
iubesc te
te uită
cât de singuri
cât de frumoşi suntem Tu
că doar aşa suntem întregi
aproape cât un Dumnezeu fără să-l auzim
fără să-l vedem iubesc te
cum ce să faci? iubeşti mă
să nu se mai audă
nici pula nici
dumnezeu/sunt la doctor şi aştept să văd
număr
un Dumnezeu doi dumnezei/să-i dai minţii gânduri la distanță de 30 de cm. unul de altul
şi-atunci o să ai un pământ bun
să-l atingi cu mâna cu trupul
pentru când inima nu va mai fi
şi binenteles
că o poţi lua razna
semeni semeni
crezi că e cel mai bine aşa
încerci să salvezi tot ce nu a salvat dumnezeu
şi aş fi vrut să nu plec aşa
nu prin lumina asta
lucrurile astea nu ar trebui să fie atât de simple/mai ales când nu îmi găsesc locul

sau când te întreb ce faci nu mă gândesc la marilyn monroe
e pentru când n-am să mai fiu şi nu
pentru carnea asta mi-e teamă
mi-e teamă pentru atunci
şi unde se vor duce toate trăirile mele încerc
să dau o pantă abruptă acestui dumnezeu rostogolindu-L
prin spaime prin moarte prin
inima asta înălțată din dragoste măcar pentru o clipă și-apoi
să se oprească unde nu-i mirare
unde nu-i viaţă tot în lumea asta
în fiarele ei unde nu-i nimic sau ce a mai rămas din noi
oamenii/întreabă-te Eu

şi-am tăcut
urcatul în maşină coborâtul mersul pe jos
câinii din viaţa mea loviturile în piept tăcerea berea
de după amiază filmele porumbeii dezamăgirile
maică-mea oh maică-mea
moartea tatălui visele toate astea
ASTEA!!! autismul de care sufăr
boala în care mă grăbesc să nu aştept
să nu se mai audă
vs dumneze_ul.

Note despre mine însumi:

Victor Marinescu (n. 2 iunie 1969, București): Despre mine n-aș avea mare lucru de povestit. Am conturi pe mai toate site-urile literare, dar nu postez decât pe unul singur. Și desigur pe blogul meu și pe Facebook. Am publicat câteva poezii într-o revistă literară pe undeva prin Ardeal; am publicat două cărți de poezie - "Relativități restrânse" și "Oameni din câini" – dar, cu siguranță, nu au ajuns prin librării; probabil o voi publica și pe a treia, apoi pe a patra și sper să mai am de unde. Viitorul literar e incert, de fapt e același ca și cel de până acum. Ce îmi doresc azi pentru viitor, este să am timpul necesar pentru a citi câțiva autori, oameni în primul rând, și apoi să scot din cuvinte tot ce poate simți dumnezeu și noi. 

Blog personal: mallev

Copyright © 2019 Victor Marinescu
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.



Un produs Blogger.