DAVID TRĂISTARU

Raskolnikov

Romantism sacru al celui mai trist dintre utopişti

Care nu vine odată spre sfatul eului, înapoi în grabă necurmată precum apostolul Petru alergând după iertare triplată din partea Mielului consacrat rege izbăvitor peste poporul lui Ierusalim.

Căci nu răstignit pe cruci pentru puțin,

Ca şi tâlharii de la stânga şi dreapta lui Isus,

Mi-am ispăşit îndeajuns obsesia neantului sinonim cu tronul celui uns.

Dar fugi măcinat de larmele unui liberator plâns emoțional

Pe străzi nepopulate ca Sonia în noaptea refugiului fatal;

Şi absorbit afara timpului luptând neputincios cu orele până la zi,

Vei adormi învăluit în linişte de harul prețios ce-ți conferă pentru un moment uitarea..

Mulțumire 

Etern să-ți aminteşti cu neostenit alean

Plecate-n zări diverse, prea depărtate de obişnuitele cărări, 

Atâtea rele fapte şterse perfect 

Ca de valuri năpustite asupra lor din volburos ocean.

Vei suferi enorm dureri de prunc, cuprins de dor ceresc;

Neîmplinit ca demonii scuipați prin liniştita noastră lume din adânc maelstrom diavolesc;

Poet, 

Mă vei afla prin vers Orfeu într-un târziu imediat, 

Iar de cununa radiantă pusă-mi pe cap va atârna greu întregul meu Univers..

Uniți

Fecioară fericită solemn din cupe acolite cu beția;

Pe ce-ți sprijini amețeala apărută după ce vinul şi-a făcut fidel datoria?

Copilă tandru visătoare pătrunsă-n exil interior,

Pentru căutarea sinelui pierdut prin acest pustiu meandru inferior;

Mă faci neîndoios la timp apus să mă-nfior excepțional genune ca de-o aură desuetă,

Încât dacă de-o măsură alegi necontenit să-mi taci ce normal s-ar spune din gură deşănțată de poetă, 

S-ar face îndată între noi linişte deplină, până în adâncul nostru cel mai accesibil sentimentelor candide,

Şi împreunați elementelor fluide de apoi, ne-am recunoaşte unul pe celălalt printr-o îmbrățişare ultimă..

Femeie evlavioasă

-      pentru Liuba -

..Şi tăcerea ta prea cuminte capătă pe scurt nuanțe complete, ultra rigide de-o superbă romanță.

Aş vrea cumva suspect cum vor amanții, ca-n lipsa vorbelor nerostite cu patos ori focoasă vervă să-ți transmit sugestiv printr-o muțenie perfectă cum nu pot alții,

Voluptăți toride vrednice de-un uriaş păcătos, mare ca Goliat.

Probabil aşa liniştit te vei pricepe toată; nu deodată dar uşor, puțin câte puțin în timp, care deja prea scurt şi care trece grăbit fără a sta..

Femeie complet devotată frământărilor metafizice, tu eşti aceea inflamabilă scânteie care-mi face nebun prin vene sângele să se intensifice şi să mă ardă.

Precum o gorgonă mitologică cu şerpi saltimbanci jucând voioşi în plete,

M-ai amuțit destul;

Tu, frumoasă madonă printr-un cuvânt solitar care n-o să se mai repete.

Nimic decât tăcerea acerbă a gândurilor noastre împreunate

Şi plăcerea superbă provocată chimic de cuvântări sfinte spuse-n indinstincte şoapte..

Numai o dorință irealizabilă născută prematur în mine,

Vreau iarăşi prin vorbă obscenă muțenia cruntă să se termine..

Traduc cu vervă monumentală cuvântul retras în adâncul tău de nepătruns,

Îi aflu pronunția exactă şi îl rostesc la întrebarea sensului vieții ca răspuns.

Note despre mine însumi:

David Trăistaru (n. 11 ianuarie 1995): M-am născut nefericit sub semnul Capricornului căruia-i ascende Taurul la miezul liniştit al nopții sub faldurile omătului netopit din Ianuarie, într-o localitate neînsemnată ce-şi poartă ironic numele de Băneşti şi de care probabil nici n-ați auzit vorbindu-se până acum.. Destinul!

Dacă se poate vorbi de asta şi-n cazul meu.. Nu am putut rămâne lângă ce mi-a fost sortit încă de la venirea mea pe lume aşa că pierdut nu a durat prea mult să nu mai ştiu unde mă poartă curentul.. Deşi nu am navigat niciodată în larg.. M-am născut prea târziu pentru vremea aventurilor şi totodată prea devreme pentru lucrurile mărețe care vor fi.. Nu de la om căci el nu este, ci de la un sfânt ceresc Domn căruia eu îi dedic toate cântările mele nevrednice.. Ca prin mila Sa, ele să fie primite ca semn de laudă și în bucurie dar și în necaz precum plângerile lui Ieremia.

Voi care vreți să mă cunoașteți, eu sunt nimic dar după mine vine Cineva iar dacă eu l-am cântat sau nu cu cinste, balanța judecății stă doar în mâna Sa.

Copyright © 2019 David Trăistaru

Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.